PSD / Dacă tăcea...

Am citit şi răscitit declaraţia oferită de Roxana Paţurcă ediţiei online a Jurnalului de Călăraşi, nereuşind nici acum să înţeleg ce a determinat-o pe tânăra senatoare PSD să dea o replică atât de „imbecilă” inspectorului general şcolar recent revocat din funcţie. Constantin Tudor, căci despre dumnealui este vorba, a spus într-o conferinţă de presă susţinută luni că ceea ce i se întâmplă din punct de vedere profesional ar avea o legătură cu Paţurcă şi ura ei generată pe seama sa, după ce a refuzat s-o susţină în campania pentru parlamentarele din decembrie 2016. Surprinsă probabil într-un moment nevralgic, tensionat (deh, şi căldura şi-o fi spus cuvântul!) distinsa parlamentară a scos se pare „tot ce e mai bun” din ea. „Recunosc că am avut propuneri şi şicane când l-am refuzat. Domnul Tudor (dânsul ar fi vrut chiar mai multe de la mine!), pur şi simplu am anunţat de faţă cu martori (alţi inspectori) că am o profesie, că am locul meu de muncă şi mă întorc acolo unde sunt titulară, la Colegiul Economic. Şi bine am făcut pentru că am avut timp de reflecţie pentru cariera mea şi văzând rezultatele, sunt convinsă că nu am greşit.” Halucinant! Rişti să rămâi cu gura deschisă ca la dentist, mai cu seamă că aceste vorbe nu sunt spuse de un personaj oarecare. Ci de o doamnă, de profesie cadru didactic şi de 8 luni senator în Camera Superioară a Parlamentului!

Despre ce fel de propuneri şi şicane vorbeşte Roxana Paţurcă? Dânsul, adică domnul Tudor, ar fi vrut chiar mai multe de la mine, mai spune Roxana Paţurcă. Cuuuum? S-o fi referit la bani? La favoruri sexuale? Dacă da, de ce actuala doamnă senator nu le-a dezvăluit la momentul respectiv ca să-şi apere, nu-i aşa?, nu doar onoarea de femeie ci şi pe cea de cadru didactic?

Nici acum nu-mi vine să cred cât de jos a putut coborî doamnă senatoare care în loc să nege sau măcar să nu comenteze afirmaţiile lui Tudor, a preferat să scoată la iveală nişte intimităţi sulfuroase (bine ar fi să fie şi probate, nu pentru deliciul publicului ci pentru liniştea sa!) care pot fi aşezate cu cinste în zona de „ţăţisme”, specifică oamenilor mărunţi.

Din nefericire, doamna senator a căutat „victimizarea”, vrând parcă să acopere un „scandal” cu un „mega scandal”. N-a negat „cu subiect şi predicat” cele spuse de Tudor cu privire la susţinerea politică, mânjind spaţiul public cu chestiuni atât de sensibile care nici n-o ajută şi nici n-o onorează.

Nu cred că ar fi fost un capăt de ţară dacă ar fi admis că a fost la Tudor în birou solicitându-i sprijin în campanie. Pentru că avea de ce s-o facă. E limpede că Tudor nu putea să-şi influenţeze toţi subordonaţii pentru a-i da acesteia votul. Însă are o bogată experienţă politică şi chiar de viaţă. Şi cred că „sfaturile” sale ar fi ajutat-o să ia în campanie cele mai bune decizii!

Doamna senator a ales în schimb o cale de maidan, preferând să-şi pună uşor poalele în cap decât să aibă decenţa să tacă.

De 8 luni în Senatul României, observ cu tristeţe cu doamna senator care a venit în „politica mare” pe un val uriaş de simpatie, chiar personală, a făcut prea puţine pentru „călărăşenii ei”. Despre demersul iniţiat la Spitalul Judeţean nu mai ştim nimic. Despre măsurile din programul de guvernare, nicio vorbă. Despre bunele sale intenţii din campanie, niciun cuvânt! Despre presupusa „OPOZIŢIE” pe care trebuie s-o facă faţă de administraţia locală liberală, nici un semn. Acestea mi se par teme mult mai interesante pentru agenda domniei sale.

În mod inevitabil, Tudor se va duce într-o bună zi la pensie. Ca urmare a urii sale sau nu. Însă mandatul de senator se scurge, tot în mod inevitabil, iar iluziile se pot transforma uşor în deziluzii.