Preşedintele Sindicatului Liber din Învăţământ, filiala Călăraşi, profesorul Aurel Bogatu a transmis un comunicat de presă susţinând că în România, actul didactic este în pericol.
“Aceasta este opinia multora dintre noi. Desigur, cauzele identificate sunt diverse.
Cei care lucrează în sistemul educațional se confruntă în ultimii ani cu o creștere alarmantă a numărului de documente școlare pe care trebuie să le fabrice. Nu este pentru prima dată când în interiorul sistemului se ridică voci care protestează, care contestă birocratizarea excesivă a educației dar din păcate fără efect.
S-a luat măsura reducerii numărului de comisii din școli dar în realitate ne mințim singuri. De ce?
Pentru că deși numărul comisiilor s-a redus substanțial în cadrul celor care au rămas, s-au înființat subcomisii, deci realitatea este că nu s-a schimbat nimic.
Din păcate, în realitate, profesorilor li se cer și mai multe hârtii de completat.
Ultimile exemple:
- hârtii pentru lapte și cornul (formulare completate zilnic și săptămânal);
- hârtii pentru orele suplinite (formular, raport săptămânal- evidență dublă (aceeași) în condică și în raport).
Profesorii nu mai au timp să-și facă orele, să-și pregătească lecțiile, să-și facă planuri de lecție, să evalueze, să facă vizite la domiciliu, să întrețină o strânsă legatură cu parinții, să fie creativi și motivați pentru desfășurarea în condiții optime a procesului instructiv-educativ.
Se dorește calitatea în învățământ, însă cerințele la adresa cadrelor didactice sunt din ce în ce mai multe, iar aceștia nu mai dau randamentul scontat din cauza oboselii acumulate și a timpului limitat.
Lecțiile cu elevii sunt prioritare.
Pentru asta ne-am obținut diplomele, pentru asta ne-am ales această profesie, pentru asta mergem zi de zi la școală, pentru asta vom rămâne nemuritori în inimile și conștiința elevilor.
Ne-am umplut de comisii care au rolul doar de a aduna hârtii inutile în niște dosare peste care se așterne praful și uitarea.
Ne-am săturat de fenomenul dosariada care face departajarea între profesori.
În loc să fie preocupați de calitatea actului didactic și de formarea elevilor, unii profesori sunt nevoiți să alerge după punctaje pentru a obține diferite beneficii (gradația de merit).
Nu punctajele și numărul de hârtii adunate la dosare ne definesc ca profesori buni, de calitate, ci actul măreț din fața elevilor noștri cărora le închinăm profesia.
Inspecțiile de tip ARACIP au devenit nocive prin faptul că inventariază tot felul de documente care de fapt nu ajută la creșterea calității în educație.
Calitatea în educație va crește prin munca efectivă la clasă, prin colaborarea cu părinții cu celelelalte cadre, prin conduita elevilor.
Ne distrugem vederea, obosim, ne înconvoim pe scaune pentru a face tot felul de rapoarte și statistici, munca care ne-au impus-o alții.
Privim cum învățământul se prăbușește sub maldăre de hârtii, dosare…
Suntem în era tehnologiei…!
Ce este mai important pentru MEN :
Educația elevilor din România sau hârtiile pentru ”dosariada„?
Punctajele sau lecțiile de calitate?
Profesorul sau gradatul?
Elevul sau comisiile din școală?
Ne dorim să fim doar profesori, nu și secretari, arhiviști, statisticieni, contabili, administratori, să avem timp să ne ocupăm de elevii noștri.
Ne dorim să fim mai odihniți și mai zâmbitori, mai puțin împovărați de problemele vieții cotidiene.
Ne dorim sa fim dascăli de calitate.
Lăsați-ne să arătăm și să fim ceea ce ne-am ales.
Permiteți-ne să-i învățăm carte pe copii, căci ei sunt viitorul nostru și al acestei țări.
Strâns legate de ceea ce v-am prezentat cu profunde atingeri sunt următoarele aspecte:
- Salariile motivante;
- Legea 153-o glumă proastă a guvernanților la adresa dăscălimii;
- Profesorii care au obținut grade didactice cărora li se scad salariile;
- Profesorii care trec la o altă treaptă de vechime care au salariile scăzute;
- Profesori necalificați;
- Lipsa investițiilor;
- Lipsa internetului;
- Lipsa calculatoarelor performante;
- Supradimensionarea claselor (numarul de elevi la clasă);
- Alocația bugetară insuficientă (până la 3% din PIB);
- Finațarea per-capita, o formă mascată de subfinatare;
- Elevi direcționați greșit din cauza programelor școlare învechite, stufoase, neadaptate cerințelor de pe piața muncii;
- Se pune greșit accentul pe cantitate în detrimentul calității.
- Disponibilizări masive ( Ordinul nr. 4884 ) – 4600 posturi în condițiile unui deficit masiv în special la personalul auxiliar și nedidactic; la Ordinul nr. 5282 nu poate fi vorba de suplimentare (tăiere fără disponibilizare), (aceasta pentru a face față lipsei fondurilor);
- Discriminare la salarizare a personalului auxiliar și nedidactic dar și a personalului contractual din ISJ;
- Achitarea salariilor în pericol în fiecare lună (pentru luna noiembrie nu sunt deocamdată bani, se așteaptă rectificarea- suntem la mâna nu a lui Dumnezeu, ci la mâna Guvernului);
- Normativele la personalul auxiliar și nedidactic;
- Se preconizeaza desființarea After School și/sau plata de către părinți (aceasta din cauza insuficienței fondurilor).”
SLIJ Călărași
Prof. Aurel Bogatu