Am urmărit, trebuie să admit, cu o vădită curiozitate, interviul pe care cel mai recent membru al PSD Călărași l-a oferit postului de televiziune local Antenei 3 Călăraşi. Sincer, dacă nu se preciza pe ecran apartenența sa politică, aș fi crezut că acesta este, de fapt, membru al PRO România. De ce spun asta?
Domnul Răzvan Ionescu, căci despre dumnealui este vorba, susţine că, în opinia sa, singurul lider vizibil al României este Victor Ponta. Foarte interesant, nu-i aşa? Ar fi fost chiar demn de aplauze dacă dl Ionescu s-ar fi înscris în PRO România, numai că ‘mnealui din motive pe care încă nu le-am dibuit, s-a înscris în cu totul altă organizație.
Și-a amintit, totuşi, un pic mai târziu, că partidul în care s-a înscris are un alt lider, așa că a continuat ”ar urma după el (n.r. Victor Ponta) Marcel Ciolacu, în momentul în care va câștiga alegerile în PSD”. Ar urma...rețineți condiționalul optativ din exprimarea sa. O fi învățat și el recent pentru Bacalaureat, precum celebrul de acum prim-vicepreședinte al PNL Vrancea, cel cu 3,60 la limba română? Să nu fim atât de maliţioşi însă, după toate probabilităţile, o fi confundat emisiunea? Repet, bruma de osanale aruncate în direcţia lui Ponta l-a cam dat de gol.
Ce mi-a plăcut însă la dumnealui este altceva. Cu sinceritate, domnul Răzvan Ionescu a recunoscut că a părăsit PSD (exact cu aceste cuvinte) într-un moment în care, în urma alegerilor interne, nu a mai prins un loc eligibil care să-l propulseze cu şanse reale în Parlament. Pentru mine, oportunismul politic, odată recunoscut, este pe jumătate iertat!
De altfel, se pare că tot pentru o astfel de funcție s-a și întors în partid, întrucât, a recunoscut, chiar dumnealui în cadrul emisiunii respective, că urmărește acest lucru de mai mult timp. Să fie cam de 16 ani, de când stă departe de luptele politice? Acum, după război, se pare că s-a ivit oportunitatea și încearcă să se cocoațe pe o funcție, motiv pentru care a decis să se înscrie în PSD Călărași, organizaţie care l-a propulsat cândva în lumea bună a politicii de pe Dâmboviţa. În plus, dacă tot este formațiunea în creștere, unde altundeva să se fi înscris?
Si dă-i...si luptă!
Pe durata emisiunii, dl Răzvan (scuze era să zic şi Dani!) și-a făcut timp să ne povestească și despre ”vasta sa experiență politică din anii adolescenței”, dar și despre cum, odată „aterizat” în județul nostru, a citit presa locală și nu a înțeles cine este candidatul pentru Primăria Călărași al formațiunii în care s-a înscris. N-ar fi fost mai bine să întrebe pe cineva din partid? Eu zic că da.
Nu știu ce vă „inspiră” vouă această (re) apariţie în spaţiul public, în prag de alegeri, a unui personaj cvasi-necunoscut care țintește o funcție în organizația în care abia s-a înscris, însă pe mine mă duce cu gândul la una din capodoperele teatrului românesc.
Caragiale, marele nostru dramaturg, publica în 1884 ”O scrisoare pierdută”, o piesă de teatru în care, ce să vezi, un ilustru necunoscut, Agamemnon Dandanache, ateriza, trimis de la Centru, într-un județ de provincie, acolo unde preia locul pe liste al unui lider local al partidului.
Stau şi mă întreb - cine și ce scrisoare de amor o fi pierdut la Centru dacă în județul nostru a „aterizat”, la 136 de ani de la publicarea operei lui Caragiale, un „Agamiță Dandanache” modern care vizează, după cum se aude, susţinerea organizației PSD pentru Primăria Călărași?
Neicusorule...si clopoțeii îmi țiuie grozav!
PS Pentru cei mai tineri, Răzvan Ionescu a fost unul dintre apropiaţii lui Adrian Năstase şi a deţinut funcţia de preşedinte al Tineretului Social Democrat (TSD) între 1997 şi 2001.
Acesta a mai deţinut diferite funcţii de conducere în cadrul PDSR, iar în anul 2000 a fost ales deputat de Bihor. Ulterior, Răzvan Ionescu a fost preşedintele Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională din Camera Deputaţilor.
Ce-l mai leagă de Călăraşi? Cel mult nişte amintiri care acum se pare că nu-i dau pace.