De-ar avea gură pereţii ăia…

De-ar avea gură pereţii ăia…

Chiar e amuzant, uneori, să-ţi pierzi vremea pe facebook. “Urmărindu-ţi” prietenii virtuali care dau frâu până şi celor mai absconse gânduri.

Comentariile pot fi acide sau amuzante, ridicole sau incoerente. Depinde de om şi de starea acestuia.

De aseară am văzut o postare a lui Liviu Musat care, i-a atras uşor atenţia. Directorul ADR Sud Muntenia are un comentariu destul de acid, deasupra unei fotografii care cuprinde de fapt faţada sediului PSD organizaţia judeţeană.

“Reflectie in fata urnelor

In fotografie este un fragment din sediul unui partid din România (nu conteaza care, nu conteaza de unde). Si ca el si altele.

Practic este un fel de casa a acelor activisti. Din patru in patru ani acestia (evident, situatia nu este generalizata) vin si va promit ca va vor face urbea/comuna/ judetul/țara, casa voastra adica, precum o floare, precum Gradina Raiului...

Inainte de a pune stampila, reflectati daca cei care nu sunt in stare sa-si ingrijeasca propria casa vor fi in stare sa se ocupe de a voastra!

Seara lina si senina!”

Acesta este conţinutul postării prietenului de pe facebook, menţionat anterior.

Domnul Liviu Muşat nu e totuşi un “părerolog” oarecare. Domnia sa evită să menţioneze că e vorba de sediul PSD (sigur din pricina nostalgiei!), partid pe care l-a slujit cu precădere în “tinereţile” sale şi care l-a ajutat să devină ceea ce este acum. În schimb, mai omite câteva detalii interesante. De pildă, că acea clădire este proprietatea, nu a partidului, ci a unui membru al partidului. E vorba de fostul primar al localităţii Dorobanţu. Omul a închiriat-o şi atât! Al doilea “detaliu” se referă la faptul că acel imobil are un “statut” aparte fiind clădire de patrimoniu. Ca s-o repari, trebuie să faci sute de drumuri pe la Direcţia de Cultură ori Ministerul Culturii pentru avize. Nu-i suficient să faci mici reparaţii şi să dai apoi o mână de var. Dar cine să facă toate astea? Proprietarul ori chiriaşul?

Între două comentarii, domnul Muşat îşi aminteşte probabil de acele vremuri la fel de „glorioase” ale partidului când „propovăduia” nu din evanghelie, desigur, ci din programul cu măsuri bune gândite pentru români de PSD, prin 2007, 2008, într-un fost magazin de covoare, transformat în sediu judeţean. Nu-l deranja deloc, probabil din pricina faptului că măcar faţada nu era crăpată!

Vremurile au trecut, şi iată că Liviu Muşat a devenit mult mai „sensibil”. Vede tot cu un ochi critic, bine antrenat în timp. O fi bine, o fi rău? De-ar avea gură pereţii ăia…