Muzeul Dunării de Jos, instituție de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Călărași, prezintă în luna martie, în cadrul proiectului ”Exponatul lunii”, o lucrare de pictură semnată Tache Papatriandafil,
”MARINE”
Acesta s-a născut în anul 1903, în familia boierilor Papatriandafil din Călărași. A studiat pictura cu Arthur Verona, Gheorghe Petrașcu și Nicolae Tonitza în cadrul academiilor libere. A debutat în anul 1924 expunând la Salonul Oficial din București. În anul 1929 primește o bursă de studii la Paris. A fost membru fondator al asociației Grupul Nostru.
În 1930, la cererea reginei Maria, pictează împreună cu Anastase Demian, capela Stella Maris din Balcic.
Lucrări ale artistului Tache Papatriandafil se găsesc în colecțiile multor muzee din țară. Așa cum reiese din cronicile expozițiilor, publicate în presa acelor timpuri, Tache Papatriandafil a excelat în tehnica portretului dar și a peisajului. Fostul său profesor, celebrul Nicolae Tonitza, a scris deseori elogiativ la adresa lucrărilor cu care Papatriandafil se prezenta în cadrul saloanelor naționale sau internaționale.
Îi plăcea să hoinărească pe străzile din Silistra, prin cafenelele orașului și să picteze portrete ale unor personaje pitorești, lucrările “Turci la cafenea”, “Cafenea la Silistra”, “În port la Silistra” fiind expuse la saloanele oficiale din București.
Muzeul Dunării de Jos deține în colecția de artă o ”marină” al carei autor este Tache Papatriandafil, realizată în anul 1944, deci în perioada de maturitate a artistului. Lucrarea reprezintă probabil un peisaj din Balcic și este pictată în ulei pe placaj. Într-un peisaj stâncos sunt asezate casele satului, în planul îndepărtat se vede Marea Neagră unindu-se cu cerul pe linia orizontului. Un peisaj populat cu case distanțate și copaci răzleți ce ies din relieful stâncos. Este o compozitie dinamică, deschisă, continuându-se în afara cadrului, invitându-l pe privitor să își imagineze și să completeze elementele surprinse de pictor. Clădirile sunt așezate pe trasee direcționale, sinuoase, contrastând cu unghiurile drepte ale micilor formațiuni stâncoase din planul secund. Forma clădirilor este stilizată, nu au usi sau ferestre, curțile nu sunt împrejmuite cu garduri, drumurile sunt pustii, scoțând în evidență ariditatea peisajului. Contururile sunt realizate din linii clare contrastante. Aproximativ o treime din suprafata lucrării este ocupată de cer care este separat de mare prin linia orizontului. Principalele centre de interes sunt grupurile de case din partea de jos a picturii, cu acoperișurile de un roșu saturat, atrăgând privirea ce este apoi purtată de liniile ondulate ale drumurilor până în vârful celor trei formațiuni stâncoase, apoi spre mare.
Efectul de tridimensionalitate este realizat prin micșorarea dimensiunilor elementelor pe masură ce se îndepărtează și prin alterarea calității petelor de culoare în planurile îndepărtate. Expresivitatea lucrării se bazează în primul rând pe contrastul complementar ce se realizează între roșul acoperișurilor si verdele din coroanele copacilor dar si pe contrastul dintre liniile ondulate ale drumului si liniile drepte sau frânte ce delimiteaza conturul stâncilor sau conturul clădirilor.
Cromatica este redusă la câteva culori: rosul englez, verdele de crom, galben ocru și albastrul ultramarin.
Peisajul arid este colorat de lumina reflectată de coroanele copacilor si roșul acoperișurilor. Felul în care este tratată compoziția ni-l relevă pe Tache Papatriandafil ca pe un artist complex, matur, ce stăpânește la perfecție tehnica picturii, folosind procedeele specifice artelor plastice în scopul exprimării senzațiilor, gândurilor sau ideilor.
Muzeograf,
Victor GRIGORE