Deputatul PSD Călărași, Ion Samoilă, a susținut pe 23 septembrie 2026, de la tribuna Camerei Deputaților Declarația politică având ca temă “Un guvern nu se votează sub presiunea instabilităţii, ci pe baza unui program clar"
În calitate de parlamentar şi reprezentant al cetăţenilor care ne-au acordat mandatul de a le apăra interesele, consider necesar să formulez această declaraţie politică în contextul actualei crize politice şi al negocierilor privind formarea unui nou Guvern al României.
În ultimele zile, opinia publică a asistat la o serie de declaraţii potrivit cărora alternativa la susţinerea noului Guvern propus de domnul Siegfried Mureşan ar fi reprezentată de alegerile parlamentare anticipate. Este o afirmaţie care trebuie privită fără exagerări, deoarece Parlamentul nu poate fi pus în situaţia de a vota un Guvern doar sub presiunea ideii că, în caz contrar, ţara ar intra automat într-o perioadă de instabilitate.
Democraţia parlamentară presupune dezbatere, negociere şi asumarea votului. Un guvern trebuie să primească votul de încredere al Parlamentului pentru ceea ce propune să facă, pentru programul său de guvernare şi pentru direcţia pe care intenţionează să o urmeze.
Din acest punct de vedere, problema fundamentală pe care o avem, astăzi, nu este una de ordin personal. Nu discutăm despre numele premierului, despre parcursul profesional al unei persoane sau despre relaţiile dintre liderii politici, ci despre direcţia economică şi socială a României, iar aici există o întrebare legitimă la care trebuie să primim un răspuns clar: dacă noul Guvern îşi propune să continue direcţia guvernării Bolojan, de ce ar trebui Parlamentul să considere că România are nevoie de această continuare?
Domnul Siegfried Mureşan a afirmat public faptul că programul viitorului său Guvern va fi construit pornind de la lucrurile pe care le consideră pozitive în activitatea Guvernului Bolojan. Această poziţionare este una politică legitimă şi trebuie respectată ca atare, dar, în acelaşi timp, ea trebuie analizată de Parlament.
PSD a susţinut, în repetate rânduri, că România are nevoie de o schimbare de direcţie. Conducerea PSD a transmis, inclusiv în contextul deciziei privind noul Guvern, că formaţiunea nu doreşte să susţină continuarea politicilor economice pe care le consideră nefavorabile populaţiei şi economiei româneşti. Aceasta este chestiunea care trebuie discutată cu seriozitate. Nu putem transforma votul de învestitură într-un simplu exerciţiu de aritmetică parlamentară şi nici nu putem considera că orice Guvern este preferabil doar pentru că alternativa ar putea fi reprezentată de alegeri anticipate.
Alegerile anticipate sunt un mecanism democratic. Ele nu trebuie prezentate nici ca o ameninţare, nici ca o catastrofă inevitabilă. Ele reprezintă una dintre consecinţele posibile ale unui blocaj politic, atunci când Parlamentul nu reuşeşte să ofere o majoritate pentru formarea unui Guvern. Chiar reprezentanţi ai PNL au vorbit public despre această posibilitate în cazul în care blocajul politic continuă.
De aceea, Parlamentul trebuie să analizeze Programul de guvernare, nu să voteze sub presiunea unor scenarii politice.
Există, însă, un argument care nu poate fi ignorat: situaţia economică a României. Datele oficiale europene arată că România s-a confruntat, în 2026, cu o rată a inflaţiei mult peste media Uniunii Europene. În mai 2026, România avea o inflaţie anuală de 9,7%, cea mai ridicată din Uniunea Europeană, în condiţiile în care media UE era de 3,3%. În iulie, România se afla, din nou, pe primul loc în Uniunea Europeană, cu o rată de 8,2%, iar în august rata era de 6,3%, în continuare cea mai ridicată din UE. Aceste cifre nu sunt simple statistici, ele înseamnă presiune asupra bugetelor familiilor, asupra pensionarilor, asupra salariaţilor şi asupra întreprinderilor.
În acelaşi timp, Eurostat arată că economia României a înregistrat o contracţie de 1,9% în trimestrul al IV-lea din 2025, iar în primul trimestru din 2026 PIB-ul a fost cu 1,1% mai mic decât în aceeaşi perioadă a anului precedent. Totodată, în aprilie 2026, volumul vânzărilor cu amănuntul era cu 5,7% mai mic faţă de aprilie 2025. Aceste date impun o discuţie serioasă despre eficienţa politicilor economice.
Nu putem spune cetăţenilor că dificultăţile economice sunt doar o problemă de comunicare. Nu putem spune pensionarilor că scumpirile sunt doar o statistică. Nu putem spune antreprenorilor că scăderea consumului nu are consecinţe şi nu putem spune oamenilor care îşi calculează de la o lună la alta cheltuielile că orice creştere de taxe este inevitabilă şi că singura soluţie este ca statul să transfere permanent costul ajustărilor către populaţie.
România are nevoie de disciplină bugetară, dar disciplina bugetară nu trebuie confundată cu austeritatea permanentă. România are nevoie de reforme, dar reformele trebuie să producă rezultate măsurabile pentru cetăţeni şi pentru economie. România are nevoie de stabilitate, dar stabilitatea nu poate însemna menţinerea la nesfârşit a unor politici care generează nemulţumire socială şi presiune economică.
În acest context, mesajul pe care îl transmitem este unul simplu: un nou Guvern trebuie să vină în faţa Parlamentului cu un program propriu, clar, coerent şi verificabil. Dacă programul este doar o continuare a politicilor anterioare, atunci trebuie spus acest lucru explicit. Cetăţenii au dreptul să ştie ce se schimbă şi ce rămâne neschimbat. Nu este suficient să schimbăm numele premierului, dacă păstrăm aceeaşi filosofie de guvernare. Nu este suficient să schimbăm componenţa unui cabinet, dacă păstrăm aceleaşi măsuri şi aceeaşi abordare economică. Nu este suficient să invocăm stabilitatea, dacă oamenii nu simt o îmbunătăţire a nivelului lor de trai.
Acesta este motivul pentru care consider că dezbaterea privind noul Guvern trebuie să se concentreze asupra conţinutului politicilor publice.
Ce se va întâmpla cu taxele, cu veniturile populaţiei, cu investiţiile, cu locurile de muncă, cu serviciile publice? Ce măsuri vor fi luate pentru reducerea inflaţiei? Ce strategie există pentru relansarea consumului şi a economiei? Care este calendarul concret al reformelor, şi, mai ales, cine va suporta costul acestor măsuri? Acestea sunt întrebările pe care cetăţenii le pun şi pe care Parlamentul are obligaţia să le pună.
În ceea ce priveşte afirmaţiile potrivit cărora un vot împotriva Guvernului Mureşan ar conduce inevitabil la instabilitate economică sau la degradarea ratingului suveran, trebuie să fim extrem de atenţi.
Nimeni nu poate spune cu certitudine că un anumit vot parlamentar produce automat un anumit rezultat economic. Ratingurile suverane, costurile de finanţare şi percepţia investitorilor sunt influenţate de numeroşi factori: deficitul bugetar, datoria publică, perspectivele de creştere economică, stabilitatea instituţională, politica fiscală şi capacitatea statului de a-şi respecta angajamentele.
Tocmai de aceea, nu este corect ca Parlamentul să fie pus în faţa unei false alegeri între "votăm Guvernul sau distrugem economia".
Există o a treia variantă: negocierea unei politici economice responsabile, care să combine disciplina fiscală cu protejarea puterii de cumpărare şi cu măsuri reale pentru relansarea economiei.
Înţelegem argumentul potrivit căruia România are nevoie de un Guvern cu puteri depline. Tocmai de aceea, este important ca acel Guvern să aibă o majoritate parlamentară şi un program de guvernare care să răspundă problemelor reale ale ţării.
Votul de învestitură nu este un cec în alb, ci reprezintă un act politic şi constituţional, prin care Parlamentul îşi exprimă încrederea într-o echipă guvernamentală şi într-un program. Prin urmare, dacă noul Executiv propune continuarea politicilor guvernării Bolojan, trebuie să explice de ce consideră că acestea trebuie continuate şi ce rezultate suplimentare estimează, iar dacă există măsuri care nu au produs rezultatele aşteptate, trebuie să existe disponibilitatea de a le corecta.
Nu este vorba despre "PSD împotriva României" şi nici despre "PNL împotriva PSD". Este vorba despre două viziuni politice, care trebuie discutate în Parlament: continuarea unei anumite direcţii economice sau schimbarea acesteia.
PSD şi-a exprimat poziţia politică. Conducerea partidului a decis să nu susţină Guvernul propus de Siegfried Mureşan, motivând că nu doreşte continuarea politicilor asociate guvernării Bolojan. Această poziţie trebuie înţeleasă în contextul votului de cenzură şi al schimbării de direcţie pe care PSD susţine că o urmăreşte.
Dacă un Guvern este înlăturat printr-un vot parlamentar pentru schimbarea unei direcţii politice, atunci este legitim ca parlamentarii care au susţinut schimbarea să întrebe de ce ar trebui să voteze, imediat după aceea, un alt Guvern care declară că doreşte să continue elemente importante din direcţia precedentă.
Aceasta nu este o problemă personală, este o problemă de consecvenţă politică şi este o problemă care trebuie explicată public.
În acelaşi timp, trebuie să spunem foarte clar că responsabilitatea pentru România nu aparţine unui singur partid. Niciun partid nu poate revendica monopolul asupra soluţiilor şi niciun partid nu poate transfera integral responsabilitatea pentru situaţia economică asupra adversarilor politici.
Orice Guvern care solicită votul Parlamentului trebuie să explice clar ce va face diferit pentru România. Românii nu au nevoie doar de promisiuni despre reforme, au nevoie de rezultate, preţuri suportabile, venituri care să ţină pasul cu costul vieţii, locuri de muncă, investiţii şi servicii publice funcţionale, o economie care produce valoare şi de un stat care gestionează responsabil banii publici, iar Parlamentul trebuie să fie locul în care aceste priorităţi sunt discutate deschis. Nu trebuie să ne temem de dezbatere, de vot şi nu trebuie să transformăm posibilitatea alegerilor anticipate într-un argument pentru renunţarea la exercitarea mandatului parlamentar.
Dacă va exista o majoritate pentru un Guvern, aceasta trebuie să se formeze pe baza unui program clar. Dacă nu va exista o majoritate, mecanismele constituţionale trebuie respectate. În toate situaţiile, interesul României trebuie să rămână deasupra calculelor politice de moment.
România necesită un Guvern care să poată guverna, dar are nevoie, în egală măsură, de un Guvern care să ştie încotro guvernează, iar această direcţie trebuie prezentată transparent Parlamentului şi cetăţenilor. De aceea, consider că dezbaterea actuală trebuie să depăşească formulele de tipul "noi sau instabilitate", "acest Guvern sau anticipate" şi "această politică sau criză economică". România este mai mult decât atât.
Votul asupra unui nou Guvern trebuie să fie rezultatul acestei evaluări şi al asumării politice, nu al presiunii sau al fricii.
