Continuăm interviul realizat zilele trecute cu antrenorul Dunării, Marian Şotârcă, prezentând mai jos ultima parte. La capătul unui sezon de neuitat, “galben –albaştrii” au intrat în vacanţă însă nu acelaşi lucru l-a făcut şi Şoty. Pregăteşte deja strategia pentru sezonul viitor. Iar gândurile dar şi aşteptările sunt uriaşe. Obiectivul este calificarea în ultimul act al campionatului.
Marian, sunteţi deja în vacanţă. Două luni de pauză... Dar bănuiesc că tu n-o să ai prea mult timp la dispoziţie.
Într-adevăr, la câteva zile după meciul cu Autobergamo Deva, din finala mică, au plecat toţi jucătorii acasă. Vacanţă două luni până la sfârşitul lunii iulie. Strategia noastră în această perioadă vizează păstrarea în mare parte, a aceluiaşi lot.
Va pleca cineva?
Da, deocamdată, a plecat portarul Igor Fernandez. Dar am adus pe altcineva în locul său. Un nume important din futsalul românesc pe care-l vom divulga în curând. Revenind la strategie, ideea este să mergem pe aceeaşi linie, cu aceeaşi jucători. În ceea ce mă priveşte, să vedem dacă voi mai juca sau nu. Nu va fi o vară calmă. Aştept să demarăm treaba pentru a obţine rezultate măcar la fel de bune şi în sezonul viitor.
Cum ar spune francezii „noblesse oblige”, ceea ce înseamnă că va trebui să tragem tare ca să păstrăm ce am cucerit.
Da. Va fi dificil pentru că şi celelalte echipe ar putea să investească şi atunci e clar că viitorul campionat va fi, măcar, la fel de puternic.
Din punctul meu de vedere, mi se pare că eşti omul potrivit pentru a deveni, într-o bună zi, selecţionerul echipei naţionale. Şi cred că acea zi nu e prea departe. Spune-mi dacă te-ai gândit vreodată la o astfel de variantă? Dacă eşti pregătit emoţional şi profesional să conduci o echipă reprezentativă?
Sincer, n-am stat să mă gândesc la o astfel de ipoteză. Aici, la Călăraşi, am liniştea necesară să lucrez. În plus, sunt apreciat de conducere. Rezultate, cred că am avut. Vom vedea dacă va fi să vină vreo ofertă de la federaţie. Bineînţeles că vom discuta. Profesional, cariera mea de antrenor nu e foarte mare. De 6 ani antrenez. Anul acesta am avut cele mai bune rezultate. Faptul că am avut la dispoziţie şi jucători de calitate, a contat foarte mult.
Emoţional, când ajungi la un nivel înalt trebuie să faci faţă presiunilor, să ştii cum să gestionezi lucrurile.
Deocamdată nu mă gândesc la echipa naţională. Dacă va fi să fie, vom vedea dar deocamdată sunt la Călăraşi şi trebuie să fac treabă aici.
Pe cine ar trebui să evidenţiem în afara jucătorilor, pentru acest sezon deosebit?
E clar că cel mai mare merit îl are domnul Ivanciu pentru că a reuşit să menţină această echipă. De asemenea, reprezentanţii Primăriei care ne-au oferit susţinerea financiară, precum şi oamenii care ne-au ajutat cu rezolvarea documentelor necesare înscrierii clubului. Federaţia ne-a oferit un răgaz dorind ca noi să continuăm, ceea ce a însemnat foarte mult pentru noi.
Te-ai revanşat faţă de toţi cei menţionaţi, mai sus, cu cele două performanţe notabile.
Mă bucur enorm că am reuşit să câştigăm un trofeu naţional, Cupa României şi să terminăm pe podium. A fost ca o răsplată pentru toţi cei care s-au implicat în realizarea şi dezvoltarea acestui proiect.
Cred că „talismanul” tău a fost fetiţa care te-a însoţit în multe momente importante.
Da, e posibil să fie şi fetiţa mea.
Am văzut-o nedespărţită de tine şi la Cupă şi la finala mică.
Fetiţa mea vine chiar şi la antrenamente. Îi place mult în sală. La meciuri e agitată, cântă în tribună. Şi mie îmi place să stau cu ea tot timpul. Mă mândresc cu ea!
Am o curiozitate. Reuşeşti să dormi înaintea meciurilor, mai ales a celor cu o intensitate aparte?
Dorm şi nu prea. În perioada Final Four-ului foarte puţin am reuşit să dorm. Am fost tot timpul cu gândul la meciuri. Presiunea şi stresul şi-au spus cuvântul. Mai e şi fetiţa, se mai trezeşte şi plânge. Dar important e că am trecut cu bine.
Câte ore pierzi lângă laptop, vizionând filmuleţe cu şi despre futsal?
Mult, mai ales în perioada de vacanţă. Stau mult timp pe laptop. Asta-i meseria, trebuie să ne updatăm de fiecare dată. Să analizăm ce a fost bine, ce-a fost rău. Îmi petrec mult timp în faţa laptopului uneori şi noaptea, că atunci sunt mai liber.
Te ocupi de echipa de juniori. Avem ceva care vine din urmă?
Împreună cu George, ne ocupăm de echipa de juniori. Sunt câţiva pe care deja i-am luat la echipa mare. Au calitate, însă depinde de ei cât de serioşi sunt. Sunt destul de mulţi care vor termina junioratul. De la anul va trebui să găsim alţii care să-i înlocuiască. În 3 ani de existenţă, şi echipa de juniori a avut rezultate: o finală a Cupei României, prezenţa la Turneul Final. Lumea futsalului vorbeşte frumos de echipa noastră.
Cum ai văzut publicul în acest sezon?
E clar, apogeul a fost atins la Finala Cupei. Per ansamblu, o să fiu sincer, nu am avut foarte mulţi spectatori, la fiecare meci. Mai degrabă rude, prieteni, cei apropiaţi nouă. Dar eu îmi doresc mai mulţi spectatori la meciuri dar asta s-ar putea întâmpla doar prin prisma rezultatelor. Celor care vine, ne-am străduit de fiecare dată să le oferim spectacol. Uşor-uşor, acest sport va creşte pe plan naţional şi o să-l facă mai atractiv pentru iubitorii sportului.
Hai să tragem o linie imaginară şi să punem câteva cuvinte care au definit acest sezon.
În primul rând muncă. Apoi seriozitate şi familie. Au contat toate trei în egală măsură. Am muncit zi de zi cu multă seriozitate. Faptul că eram uniţi, ca o familie, ne-a ajutat să obţinem aceste rezultate. Pentru sezonul viitor, îmi doresc să ne luptăm pentru primul loc! În vară vom vedea lotul, şi apoi să începem munca pentru alte trofee.
