Futsal / M. Şotârcă: Acolo s-a stins visul nostru de a ne califica în Finala Mare

Futsal / M. Şotârcă: Acolo s-a stins visul nostru de a ne califica în Finala Mare

Futsal Club Dunărea Călăraşi a avut un sezon aproape de excepţie. Sub comanda lui Marian Şotârcă, „galben  - albaştrii” au câştigat, în premieră, Cupa României, clasându-se tot în premieră şi pe locul 3 la finele campionatului. L-am provocat la o discuţie mai amplă pe unul dintre artizanii acestor performanţe deosebite, Marian Şotârcă, împreună trecând în revistă cele mai interesante momente ale unei stagiuni pe care n-o vom uita prea curând.

Marian, felicitări pentru performanţa de a ocupa locul 3, în campionat! O să încep discuţia noastră, ceva mai amplă, cu finalul, şi mă refer aici la Finala pentru locurile 3-4 cu Autobergamo Deva de la Călăraşi. Ce ai simţit la 1-0 pentru ei?

Mulţumim pentru felicitări! Tot meciul am fost un pic agitat. I-am văzut pe băieţi că nu erau foarte „montaţi”. La pauză, am avut chiar o discuţie mai aprinsă cu ei. La 1-0 pentru ei, fierbeam pe margine.

Şi ce gol am primit...

Da, un supergol. Jucătorul care a marcat are multă calitate. Eram sigur că până la urmă o să câştigăm. Ne lipsea golul în ciuda atacurilor noastre susţinute. Ne-au chinuit în acel meci. Au fost 5-6 jucători... În fine, a fost o finală destul de muncită.

N-ai jucat, însă mi-ai părut cam relaxat la începutul meciului.

Da, n-am jucat...

N-ai vrut?

Da.

Asta nu înseamnă că te-ai retras...

Eu aş vrea să nu mai joc. Sper să nu încerce nimeni să mă convingă să revin.

Măcar în Supercupă. Cred că e mare nevoie de tine, de experienţa ta.

Eu zic că am terminat de jucat. Acum sper să nu încerce nimeni să mă întoarcă din drum. N-am vrut să joc ştiind că cei de la Deva au venit cu o echipă mai „descompusă”. Am zis să le dau o şansă şi juniorilor, celor care au jucat mai puţin.

Să ne întoarcem în timp, în vara anului trecut când nimeni nu ştia prea bine ce o să se întâmple cu această echipă. Cum ai reuşit s-o încropeşti şi s-o aduci unde suntem astăzi?

A fost o perioadă foarte grea. Am trecut de la agonie la extaz. Acum eram, mâine nu mai existam. Totuşi, ne-a ajutat federaţia că ne-a dat un răgaz, apoi autorităţile locale s-au chinuit să facă noul club. Dar aveam şi problema legată de „subţirimea” lotului de jucători. Pe ultima sută de metri am reuşit să găsim şi jucători, aceştia pe care-i avem acum. Aici a fost cheia succesului, să zic aşa. Pentru că am găsit jucători buni, cu calitate. Mie, ca antrenor, mi-a fost mai puţin greu pentru că cei veniţi ştiau jocul, evoluând la un nivel înalt. Nu mi-a rămas decât să lucrez la „armonizarea” cu ceilalţi jucători români. N-a fost uşor, dar cu răbdare şi muncă, eu zic, că am reuşit.

Când ai trăit cel mai greu moment în sezonul regular?

În meciurile acelea pe care n-am reuşit să le câştigăm. Cu Deva acasă (n.r. 3-3) şi în deplasare la Odorhei (n.r. 3-3 cu F.K. Odorheiu Secuiesc). Al doilea moment, meciul cu United Galaţi, de acasă, chiar de ziua mea.

Frumos cadou ţi-ai făcut...

Da (zâmbeşte!). N-am reuşit să câştigăm deşi am dominat şi meritam victoria. Cu punctele din aceste 3 meciuri am fi fost mai sus în clasament decât locul 4. Cel mai mult, în schimb, am regretat meciul de la Miercurea Ciuc din play-off. Meciul cu Imperial a fost ca o finală a grupei. În partea doua n-am reuşit să mai ţinem ritmul. Am pierdut şi acolo s-a stins visul nostru de a ne califica în Finala Mare.

Cea mai mare performanţă rămâne, indiscutabil, câştigarea Cupei României. Cred că aţi abordat competiţia surprizelor, pe principiul „pofta vine mâncând”. Cum a fost? V-aţi propus de la bun început calificarea în Final Four?

Primul meci, în Cupă, l-am jucat la Buzău cu Fortius. Programul se făcuse deja până la Final Four şi văzându-l mi-am dat seama că avem şanse mari să ajungem în primele 4. Am început să fac „presiuni” la conducere ca să organizăm turneul la Călăraşi.

Îţi dai seama, că după o astfel de „solicitare” ţi-ai creat un surplus de presiune?

Am riscat, să zic aşa. Dar aveam încredere. Am zis că organizarea unui astfel de turneu acasă ne-ar fi mărit şansele de a pune mâna pe trofeu. Zi de zi i-am bătut la cap şi până la urmă am avut câştig de cauză.

De la finală, în afara rezultatului, ce mai ţii minte?

Atmosfera care a fost foarte frumoasă. Momentele deosebite trăite alături de jucători înaintea meciurilor. Au fost nişte trăiri unice.

Ai bătut Galaţiul, unde ai jucat şi ai disputat parcă şi o finală...

Da. Am jucat o finală de Cupă pe care am pierdut-o şdar i o finală de campionat de asemenea pierdută. Per ansamblu, în jocurile directe cu United Galaţi, ei stau mai bine, au câştigat de mai multe ori. Noi însă i-am bătut atunci când trebuia.

Partida din finală, foarte dificilă. Jucasem cu o seară înainte cu Autobergamo Deva, băieţii fiind storşi de energie. În plan fizic, am resimţit eforturile făcute.

Ce ingrediente crezi că au stat la baza acestor performanţe unice?

În primul rând, ceea ce s-a întâmplat este meritul jucătorilor. Ei au muncit zi de zi şi au făcut-o bine. Iar faptul că sunt jucători cu calitate, care-şi doresc să aibă rezultate bune, a contat enorm. A fost primul an în care am avut cel mai numeros lot. În ciuda problemelor existente, s-au investit cei mai mulţi bani. Era normal să apară şi rezultatele pe măsură.

E o clasare „corectă”, având în vedere valoarea adversarilor, a sumelor investite?

Da. E meritat locul 3. Informatica Timişoara a avut probleme la mijlocul sezonului şi atunci era de aşteptat să coboare în clasament. La fel Deva care după ce n-a reuşit să câştige vreun trofeu, a renunţat la câţiva jucători. Au rămas cele mai bune echipe care au avut evoluţii pe măsură şi în sezonul regular. Ciucul pe primul loc, Galaţiul locul 2. Noi, echipa cu cel mai bun lot şi bună constanţă, am ocupat locul 3. 

Mai avem o necunoscută: câştigătoarea campionatului...

De la bun început, favoriţi păreau cei de la Ciuc, prin prisma valorii jucătorilor. A contat şi avantajul disputării primelor 2 jocuri acasă şi vedem că ei conduc cu 2-0. Acum finala „se mută” la Galaţi. E greu să-i întoarcă United în următoarele 2 jocuri şi chiar dacă vor reuşi, al 5-lea meci va avea loc la Miercurea Ciuc şi acolo e greu să câştigi.

Prin urmare, am putea disputa Supercupa cu „prietenii” tăi de la Imperial.

Da, aşa e. Meciul va fi pe teren neutru. Vom vedea când şi unde. Probabil că dacă vor câştiga campionatul, vor investi şi mai mult ca să evolueze cu succes în Champions League. Va fi un meci încleştat.

- Va continua-