Dunărea nu mai e o „întâmplare” în futsalul românesc!

Dunărea nu mai e o „întâmplare” în futsalul românesc!

Deşi ştia prea bine cu cine va avea de-a face, Marian Şotârcă şi-a dorit enorm victoria în partida cu Imperial WET Miercurea Ciuc, ultima din play – off, desfăşurată vineri seară la Călăraşi. Antrenorul Dunării a părut parcă puţin surprins de tactica ciucanilor care au ales încă de la bun început să atace cu 5 jucători, lăsând portarul pe bancă însă asta nu l-a împiedicat să dejoace planurile adversarului. „Galben – albaştrii” au trecut cu bine peste cele două goluri încasate relativ repede, reuşind să încheie prima parte la egalitate, 2-2. Ba mai mult, imediat după pauză, echipa noastră a marcat şi golul 3, băieţii părând dispuşi la orice sacrificiu ca s-o pună la punct pe Imperial WET, cea mai bună echipă a sezonului regular, formată din jucători de top atât români cât şi străini. Până la urmă, oaspeţii au câştigat însă ceea ce contează este spiritul pe care Şoty a reuşit să-l imprime unei echipe care, cel puţin, sezonul acesta, s-a întrecut pe sine.

În urmă cu 8 luni, echipa asta nici nu mai exista. O mână de oameni au reuşit până la urmă să transforme proiectul în realitate. Misiunea lui Marian Şotârcă, susţinut îndeaproape de „sufletul” acestei „idei”, Viorel Ivanciu, a fost uriaşă. Într-un timp relativ scurt, a închegat o echipă capabilă să se bată cu toţi granzii ligii I. Priviţi rezultatele din prima parte a campionatului şi-o să-mi daţi crezare.

Dunărea a produs prima surpriză câştigând pentru prima oară în istorie Cupa României. Ultimele sale victimele au fost Autobergamo Deva şi United Galaţi, formaţii obişnuite cu aerul rarefiat al performanţei supreme. Într-adevăr, Şoty&Co au obţinut o performanţă, demnă de pus în ramă pentru eternitate!

A doua surpriză, clasarea pe locul 2 în prima Serie a play – off-ului, a venit la scurt timp, însemnând, de fapt, calificarea în finala pentru locurile 3-4. O performanţă reeditată după 4 ani cu acelaşi Marian Şotârcă în rolul de „dirijor”. De data asta, presiunea este maximă. Dunărea nu mai e o „întâmplare” iar rivalele sale au simţit-o pe propria piele.

În curând va începe ultima bătălie a sezonului, în două acte. Dubla cu devenii de la Autobergamo se anunţă „sângeroasă”, Şoty&Co dorindu-şi enorm să încheie un sezon pe care nu-l vor uita niciodată, pe podium.

Marian Şotârcă a crescut enorm, lăsând impresia că e făcut şi pentru noua „meserie”, cea de antrenor. Lider al unei generaţii abonată la marile competiţii continentale, Şoty a creionat, la Călăraşi, un proiect sănătos, durabil, viabil, punându-şi vizibil amprenta într-un timp record. Dunărea şi-a făcut loc în careul de aşi al futsalului românesc, trecând cu brio de porţile consacrării.

O eventuală clasare pe locul 3 la finele acestui sezon, ar deschide noi oportunităţi şi pentru tânărul antrenor, Marian Şotârcă pe care n-ar fi exclus să-l vedem curând şi la timona echipei naţionale. Ar fi o încununare a unei cariere croită cu muncă şi răbdare, dăruire şi pasiune.

ivanciucupa1