În partea a doua a interviului, secundul Cristi Todea vorbeşte despre relaţia profesională cu profesorul Pustai pe care l-a avut ca antrenor pe vremea când evolua la Mediaş sub tricoul Gazului dar şi despre prezentul şi viitorul Dunării, echipă pe care o vede din nou angrenată în lupta pentru promovare în sezonul viitor.
Todea are şi un mesaj pentru suporteri care, în opinia sa, au demonstrat că iubesc Dunărea atât la bine cât şi la greu.
Ai jucat câteva sezoane la Mediaş pentru Gaz Metan dar şi la UTA, în total peste 200 de meciuri în liga 1. Cum e relaţia profesională cu domnul Pustai? L-ai avut antrenor la Mediaş iar în vara anului trecut v-aţi reunit pentru a porni acest proiect nou pentru voi, Dunărea Călăraşi
Ne cunoaştem de mult timp, de peste un deceniu. Acum îi spun Cristi, când eram jucător, „Nea Cristi” sau „domn’ professor”. E o relaţie bună pentru că după atâţia ani în care am lucrat împreună, eu cam ştiu ce vrea, cum vede fotbalul.
Îi cam citeşti gândurile...
Da, da. Mi-am dat seama care sunt valorile pe care pune preţ, ce-şi doreşte de la colaboratorii săi. E o relaţie bună, repet, cu el antrenor am avut, ca jucător, cele mai mari satisfacţii. Am jucat în cupele europene cu Gaz Metan Mediaş. Mi-am dat seama că poate să-mi dea sfaturi bune şi să mă ajute din acest punct de vedere. Avem o relaţie bună şi cu certitudine îmi doresc să avem rezultate bune şi din această postură, nu doar din cea de antrenor şi jucător. Îmi doresc să-l ajut şi împreună să susţinem echipa la care suntem acum. Şi când am venit la Călăraşi, având în vedere distanţa mare faţă de Arad şi faptul că familia a rămas la Arad, şi eu am ales să profesez acolo, dl. Pustai a avut un mare cuvânt de spus. Reprezenta o garanţie că s-a dus acolo, şi că la Călăraşi se vrea ceva serios, lucru care pe parcurs s-a dovedit.
Sunt convins că experienţa de la Călăraşi ţi-a prins bine din punct de vedere profesional. Aş vrea să te întreb ce crezi ne-ar lipsi astfel încât să tragem, cu şanse reale, la promovare, anul viitor iar tu să bifezi astfel şi prima promovare ca antrenor.
Eu zic că e foarte important că am creat o bază, o omogenitate a jucătorilor. Să avem jucători care simt că Dunărea e a doua lor casă. Să ţină la această echipă. Eu zic că s-a format un nucleu, important e ca jucătorii ăştia să fie păstraţi anul viitor.
Şi din vară 2-3-4 implanturi?
Exact. Aici intervine foarte mult şi partea administrativă. Cum reuşim să-i menţinem pe aceşti jucători şi să aducem câţiva jucători buni pentru promovare. Am văzut că la Călăraşi, promovarea e foarte dorită. Oamenii de aici au prins gustul fotbalului de Liga I, le-a plăcut şi de aceea-şi doresc să revină acolo.
Deci, un punct foarte importat ar fi continuitatea. Apoi o stabilitate din punct de vedere organizatoric şi financiar. Eu zic că s-au făcut eforturi mari şi în acest an, având în vedere că s-a retrogradat şi au fost unele probleme. Dacă se rezolvă şi aceste lucruri, încetul cu încetul... Am văzut că s-a montat şi nocturna. Se pun aşadar bazele unei arene care să fie pregătită de data asta dacă promovează.
Ca o părere personală, eu l-am perceput pe Cristi Todea ca un antrenor discret dar profesionist, foarte aplicat, un om care nu doar că învaţă meserie dar ceea ce învaţă ştie să le pună şi în aplicare...
Te-am urmărit şi când antrenai pe UTA Arad. Era o vreme când „ne băteam” cu Aradul. UTA a câştigat acel baraj de promovare din 2016, Dunărea şi-a luat revanşa în 2018. Întotdeauna, mi s-a părut că Cristi Todea parcă avea ultimul cuvânt de spus.
Da, în primul rând e plăcerea pentru fotbal care mi-a venit încă din copilărie. Îmi place mult ceea ce fac. De aici pleacă destul de multe lucruri. Dacă ai plăcere în ceea ce faci, dacă faci lucrurile din suflet, până la urmă vor veni şi rezultatele.
Care-i cel mai mare vis al lui Cristi Todea?
(Râde) În momentul de faţă îmi doresc mult să obţinem rezultate bune la Călăraşi.
Dar sunt convins că până la urmă sufletul tău tot la UTA rămâne.
Clar. Eu sunt din Arad. Când eram mic mergeam la meciurile UTA- ei iar stadionul era plin. Mergeam şi stăteam lipit de gard iar când eram copil de mingi priveam cu interes meciurile şi mă gândeam că-mi doresc foarte mult să joc pe stadionul de la UTA.
Acum, cu siguranţă, mi-aş dori să antrenez pe stadionul nou care va fi gata într-o bună zi pentru că şi aici au fost ceva probleme. Eu zic că şi la Arad este o foame de fotbal. Având în vedere evenimentele din ultimul timp, nu se ştie dacă spectatorii vor mai fi prezenţi pe stadioane, însă până la urmă eu zic că vom trece peste perioada asta.
Un mesaj pentru suporterii Dunării?
Mesajul pentru suporteri ar fi să rămână la fel de ataşaţi de echipă, pentru că eu am simţit lucrul acesta. E foarte important că am simţit asta în vremurile grele când am avut o lipsă de rezultate. Cum a fost de pildă meciul cu Univ. Cluj, totuşi suporterii au venit la meci chiar dacă au fost nemulţumiţi de ceea ce s-a întâmplat, au ţinut cu echipa şi asta pe mine m-a încurajat şi mi-a dat un imbold. Echipa asta e într-adevăr iubită şi apreciată.
Mai am o curiozitate. Care a fost meciul Dunării care te-a marcat cel mai mult? Să-ţi dau o mână de ajutor: meciul cu Turris, unde am făcut o primă repriză foarte bună?
Într-adevăr, meciul cu Turris a fost un meci bun, frumos. Pentru mine, meciul cu UTA rămâne unul special.
Poate e vorba la mijloc şi de un pariu personal.
Nu neapărat. Mie mi-a plăcut ritmul pe care l-am avut noi. După seria de jocuri de dinaintea confruntării cu FC Argeş, şi cele 4 partide disputate la finele anului trecut au fost cele care m-au marcat şi mi-au dat speranţe pentru un 2020 plin de satisfacţii.
Când revii la Călăraşi?
Sper cât mai curând posibil pentru că până la urmă, am mai spus-o, fotbalul e viaţa mea. Îmi place ceea ce fac, fac cu pasiune şi-mi doresc să revin cât mai repede pe teren, să putem să simţim din nou emoţiile pe care le dă acest sport.
Lăsând gluma la o parte, la cât de „fit” arăţi, cred că ai putea să ne dai o mână de ajutor chiar din teren, nu numai de pe margine.
(Râde) Acum, mai greu după această perioadă de 2 luni în care nu m-am pregătit.
Cum ar fi Cristi Todea din nou în teren? L-ai putea suplini, la mijlocul terenului, de pildă, pe Robert Boboc, abonat se pare la cartonaşe galbene.
Sunt surprins pentru că Boboc e totuşi mai tehnic decât mine. Şi eu luam cartonaşe galbene. Dar el e mai tehnic şi totuşi a încasat cartonaşe galbene.
Eu zic să te mai gândeşti şi cine ştie, poate, o să te vedem jucând şi la Călăraşi ca să te admirăm şi noi aşa cum au făcut-o medieşenii şi arădenii, multe sezoane.
Atunci să încep pregătirea.
Să vezi încă o dată cum trebuie să suporţi „intervenţiile” antrenorilor de pe margine.
(Râde) Aşa e, corect.
Mulţumesc. Te aşteptăm la lucru şi mult succes!