Era în vara anului 1994. După două sezoane, 1992 – 1993 şi 1993 – 1994, în care a purtat denumirea de Sportul IACMS Călăraşi, respectiv Sportul Agroconsid, Dunărea revine la numele său pe care l-a obţinut în vara anului 1979.
După ce terminase ediţia de precedentă de campionat pe locul secund după Poiana Câmpina, ratând promovarea la mustaţă în faţa câmpinenilor de la Poiana (diferenţa a fost doar de un singur punct!), Dunărea era gata de start pentru o nouă aventură la capătul căreia spera să revină în Divizia B după o „pauză” de 7 ani.
Stafful administrativ era format din Ion Comşa, preşedinte executiv, „ajutoarele” sale fiind Vasile Mărgineanu, Alexandru Gheorghe şi Mandache Dragomir, toţi 3, vicepreşedinţi. Trezorier a fost desemnat Costică Ştefan. Preşedinte de onoare al clubului era Doru Ioan Tărăcilă, la ora respectivă ministru de interne, funcţie pe care a ocupat-o în intervalul 6 martie 1994 – 11 decembrie 1996.
Dacă la nivelul staffului administrativ lucrurile erau clare, echipa nu avea antrenor după ce Mihai Costea fusese demis.
În pauza precompetiţională,, stafful tehnic era format din Ion Pârcălab – Ion Constantinescu dar până la urmă, rând pe rând cei doi aveau să părăsească echipa. Primul a a fost rechemat la Federaţie pentru a se ocupa în continuare de selecţionata UEFA ’95 iar cel de-al doilea a preferat oferta Daciei Unirii, plecând la Brăila.
Echipa a fost preluată de Constantin Frăţilă, nume greu din fotbalul românesc care avea în faţă o misiune majoră: promovarea în cel de-al doilea eşalon
Frăilă avea la dispoziţie un lot numeros format din: P. Toma, Ad. Păun, Gh. Ioniţă, Sebe, Zeciu, N. Stanciu, M. Milea, D. Dincă, N. Farin, D. Andronache, V. Bogatu, Stănescu, Jidovu, Tudor, Alex. Munteanu, Manu, Smaranda, Faur, Miu, M. Păun, Panait, Marinache, V. Solomon, Scăeţeanu, Pătârlăgeanu, Apachiţei, Slave şi Cernea (toţi 3 de la Dinamo), Ţanecoiu (Unirea Slobozia), Fl. Mihăilă, Marcu.
La mijlocul sezonului, unul în care ocupanta locului 1 promova direct în Divizia A iar cea clasată pe 2 mergea la baraj, Dunărea s-a clasat pe 4 cu 33 de puncte, sub Oţelul Târgovişte (45 de puncte), Astra Ploieşti (41 de puncte) şi Danubiana Bucureşti (38 de puncte). Cine ar mai fi crezut că Dunărea putea recupera terenul pierdut? Returul a fost unul aproape excelent. Dunărea a strâns 39 de puncte cu 4 mai multe decât Oţelul Târgovişte (35 de puncte) clasându-se spre bucuria tuturor pe locul 2 care-i permitea să meargă la barajul de promovare.
Golgeterul echipei a fost Nelu Farin cu 13 goluri, el fiind urmat de Marius Milea cu 12 reuşite şi de Dorinel Dincă cu 8 goluri. În acest sezon, Dunărea a înscris nu mai puţin de 75 de goluri, fiind devansată doar de Oţelul Târgovişte (80 de goluri)
S-au bătut pentru cele 4 locuri valide Flacăra Moreni, Faur Bucureşti (formaţii aflate pe locurile 15 şi 16 din Seria 1 a Diviziei B), ICIM Braşov şi CFR Cluj (clasate pe poziţiile 15 şi 16 ale Seriei a 2-a), FC Oneşti (locul 2 – Seria 1), Dunărea Călăraşi (locul 2 – Seria a 2-a), Aro Câmpulung Muscel (locul 2, Seria a 3-a) şi Olimpia Satu Mare (locul 2, Seria a 4-a), ultimele 4 din cadrul Diviziei C.
Sorţii deciseseră ca echipa noastră să-şi măsoare forţele cu Faur Bucureşti, meciul fiind programat pe 25 iunie 1995 la Buzău pe arena Crâng.
„La ora meciului, pe stadion erau circa 8000 de spectatori din care 5000 călărăşeni! O coloană de circa 10 kilometri de autobuze, autocare, maşini mici, camioane, autoutilitare, mocăniţe, motorete, motociclete şi scutere era asemeni unui şarpe ce străbătea Bărăganul cu o ţintă precisă – stadionul din Buzău, dotat cu ceea ce nu poate lipsi unui suport: steaguri, trompete, papelitos, cârâitori, etc.” povesteşte regretatul Laurean Moţăţăianu în cartea sa document (Nouă decenii de fotbal pe malul Borcei”. Organizatorul acestui convoi a fost inimosul viceprimar Nicolae Păvăloiu.
Frăţilă a început partida arbitrată de sibianul Aron Huzu cu P. Toma – M. Marinache, Popa, G. Simion, V. Sebe – Al. Munteanu, I. Zeciu, N. Stanciu, Ad. Păun – N. Farin şi Ad. Slave.
„În minutul 31, Zeciu faultează şi primeşte avertisment. Dunărea este mai mult în ofensivă dar contrele bucureştenilor sunt ascuţite. Pe banca lor, Leonida Nedelcu e ca o fiară în cuşcă. La noi, Frăţilă pare liniştit, dar ce în mintea lui, numai el ştie. Minutul 42, Zeciu comite o nouă imprudenţă, vede al doilea avertisment şi automat este eliminat”. Echipa noastră era obligată astfel să joace în inferioritate până la final. Greu dar nu şi imposibil!
Pentru că în repriza secundă, Dunărea sparge gheaţa şi trece la timonă. „Minutul 59. Scăieţeanu demarează irezistibil pe extrema dreaptă, driblează în mare viteză şi trimite fundaşul „la seminţe”, vrea să centreze de lângă fanionul de colţ dar...trimite (urlet de deznădejde al tribunei!) înapoi, la 18 – 20 de metri de poartă. Acolo era Farin, un şut, fără preluare, un şut plin, sănătos, trimite mingea în plasă, jos lângă bară, în ciuda plonjonului disperat al lui Ştefănescu! Tribunele sunt în delir. Emoţiile explodează, lacrimile nu mai au răgaz. Ne îmbrăţişăm fericiţi, în linişte. Nimeni nu mai putea spune nimic. Pe teren băieţii îşi vedeau de trabă de parcă nici nu ar fi trăit momentul. De unde atâta calm? Noi, în tribune, eram terminaţi de emoţie, de bucurie, de această amestecătură de simţăminte ce nu poate fi descrisă” rememorează Moţăţianu în cartea sa.
Dunărea rezistă chiar şi 9 minute peste cele 90 regulamentare şi câştigă provocând o bucurie uriaşă! „Fluier final. Echipa salută suporterii. În mijloc sunt Comşa, Frăţilă...Toţi se aruncă pe burtă în faţa tribunei oficiale. La vestiar, Marian Deacu şi Dorel Enescu (fostul patron al SC Ecas) fac tuturor jucătorilor baie de şampanie.” continuă să surprindă atmosfera de vis Laurean Moţăţăianu care continuă „Seara, „şarpele Bărăganului” revine fericit acasă. Prin toate localităţile oamenii ne fac cu mâna. Se anunţase rezultatul jocurilor de baraj la radio şi televizor. Dunărea Călăraşi era, după 3 ani, din nou pe buzele românilor. Promovarea, în urma acestui baraj, dar mai ales jocul de Cupă cu Politehnica Timişoara, din sferturi, au fost două momente în care, despre Călăraşi, nu s-a amintit numai la „cotele apelor Dunării”.
La fel ca Dunărea şi celelalte echipe din Divizia C aveau să câştige duelurile de la baraj.
Dunărea a rezistat în Divizia B 3 sezoane consecutive ocupând succesiv următoarele locuri: 10 (1995 – 1996), 9 (1996 – 1997) şi 17 (1997 – 1998). Avea să revină în Divizia B, de data asta, abia după 17 ani, mai exact la finalul ediţiei 2014 – 2015.
Divizia C / Seria a 2-a / Ediţia 1994 – 1995
1. Oţelul Târgovişte 38 25 5 6 80-29 80
2. Dunărea Călăraşi 38 22 6 8 75-37 72
3. Astra Ploieşti 38 21 3 12 68-35 66
Rezultate directe
Oţelul Târgovişte - Dunărea 1-0
Dunărea – Oţelul Târgovişte 1-0 (gol marcat de Popa, min. 74!)
Rezultate jocuri Baraj
Buzău: Faur Bucureşti – Dunărea Călăraşi 0-1
Ploieşti: ICIM Braşov – ARO Câmpulung Muscel 0-1
Săcele: Flacăra Moreni – FC Oneşti 0-1
Bistriţa: CFR Cluj – Olimpia Satu Mare 1-1 (1-4 penalty-uri)