Mântuitorul intră în Ierusalim cu o săptămână înainte de Paşti. Aici era foarte multă lume, deoarece evreii sărbătoreau ziua florilor(Dies Florilia), sărbătoare romană.
Înainte de a intra în cetate Mântuitorul trimite doi ucenici într-un sat apropiat numit Bethaghe, pentru a lua o asină şi mânzul acesteia. Călare pe asină (ca semn de smerenie), îndeplinind o profeţie din Vechiul Testament(Zaharia 9,9), Mântuitorul intră în Ierusalim. El este întâmpinat de multă lume(unii erau orbii, şchiopii, bolnavii vindecaţi de El). Mulţimea şi-a aşternut hainele pe locul pe unde trecea Iisus; unii au rupt ramuri de finic, iar copiii cântau: ,,Osana, Fiul lui David! Bine este cuvântat Cel ce vine într-un numele Domnului !’’Fariseii au venit la Mântuitorul şi L-au rugat să le interzică acestora să mai cânte. El a răspuns: ,,Dacă ei vor tăcea, pietrele vor striga.’’ Acest lucru se va întâmpla mai târziu când pietrele pline cu sângele arhidiaconului Ştefan vor mărturisi moartea acestuia pentru Hristos.
Intrând în Ierusalim Mântuitorul plânge pentru cetate şi pentru locuitorii ei. Acest oraş va fi distrus în anul 70 când armata romană îi va trece prin sabie pe locuitori, va dărâma clădirile şi va ara locul unde era cetatea.
Mântuitorul merge în temple şi-i alungă pe schimbătorii de bani şi pe vânzătorii de porumbei de aici, zicând:,,Casa Tatălui Meu este casă de rugăciune, nu peştera de tâlhari.’’(Mt.21)
În acesta zi este obiceiul să se aducă la biserică ramuri de sălcie, care vor fi citite de preoţi şi împărţite credincioşilor, iar copiii cântă ca odinioară colinde ce vestesc acest eveniment: ”Pruncii cu stâlpari în mâna/Cântă cu toţi împreună/Osana dintru-înălţime/Că Hristos Împărat vine !” Hainele aruncate înaintea Mântuitorului să fie pentru noi exemple de lepădare a patimilor, apoi Să-L rugăm pe Împăratul păcii să intre şi în Ierusalimul sufletului nostru.
Astăzi sărbătorim pe creştinii care poartă numele de Florin/Florina şi diminutivele acestora.
Preot: Dumitru Zarnoeanu