Deşi a dispărut de ceva vreme de pe orbita PSD Călăraşi, Ciprian Pandea continuă să rămână pe buzele colegilor săi, provocând chiar frisoane actualei conduceri a organizaţiei judeţene la simpla auzire a numelui său.
Bunăoară, sâmbătă, fostul preşedinte al filialei locale, a fost pomenit în discuţiile care vizau analizarea rezultatelor de la europarlamentare, purtate de o parte din membrii Comitetutului Judeţean cu conducerea centrală, reprezentată de Viorica Dăncilă, Eugen Teodorovici şi Mihai Fifor. Câţiva din cei prezenţi i-au comunicat premierului că marginalizarea lui Ciprian Pandea a însemnat, mai degrabă, o pierdere pentru partid. Au fost parcă şi o voce sau două care i-au sugerat lui madame Dăncilă că, în cazul Pandea, cea mai bună soluţie ar fi excluderea, pe motiv că ar fi coalizat cu inamicii politici în detrimentul PSD, la europarlamentarele din 26 mai. Păcat că o poziţie clară n-a avut preşedintele Iulian Iacomi care, după părerea mea, ar fi trebuit să pună degetul pe rană, dacă există aşa ceva, şi să ofere, desigur, şi o soluţie în cazul cu pricina.
Dar de ce mai este încă Ciprian Pandea un pericol pentru o parte din PSD Călăraşi? Pentru că se bucură de un capital de imagine şi încredere încă nealterat. În timpul mandatului său, în dese rânduri, a fost la dispoziţia colegilor săi, primarii cu precădere, cărora le-a oferit sprijinul în limita posibilităţilor sale. Îndepărtarea sa din funcţia de preşedinte n-a fost rodul unui comportament, hai să-i spunem dictatorial, în partid. Altele au fost motivele care s-ar putea repercuta şi asupra succesorului său.
Cred că domnul Iacomi şi-ar dori din toată inima să scape de umbra lui Pandea din partid. Deşi l-a detronat din funcţie cu sprijinul nemijlocit al Centrului, Iacomi ştie prea bine că Ciprian e un adversar redutabil iar dacă va rămâne în partid, fie şi ca simplu membru, se va mai pricopsi pe cap cu o problemă, mare cât casa!
Dar decât să-şi facă în mod inutil astfel de gânduri negre, domnul Iacomi ar face mai bine să-şi ofere o clipă, două de pauză pentru o analiză care l-ar putea pune, repet, pe aceeaşi bancă cu falsul său inamic.
Toată lumea ştie prea bine că obţinerea mandatului de preşedinte al filialei judeţene i se datorează în întregime lui Codrin Ştefănescu. La vremea respectivă, adică undeva la începutul anului, secretar general interimar şi unul din apropiaţii lui Dragnea. Acum, un simplu membru cu o agendă care nu-i provoacă deloc plăcere lui Dăncilă. Rămas fără un astfel de sprijin, Iacomi riscă oricând să fie, la rândul său, detronat. E limpede că în cazul unui insucces la prezidenţiale, scaunul său se va şubrezi şi mai tare.
Vedeţi domnule Iacomi, cam la fel a păţit şi Ciprian. Când „sprijinul” său a căzut, aceeaşi soartă a avut şi el. De ce oare n-aţi păţi şi dumneavoastră la fel dacă, după cum se vede, Codrin Ştefănescu e deja în pom şi pomu’ în aer?
În PSD dar şi înalte partide de anvergură, greu nu e să devii preşedinte, ci să te menţii în această funcţie!
Ce-aş face în locul lui Iacomi? E simplu şi are la baze şi nişte calcule politice. Pentru că interesele partidului sunt mai presus decât cele personale, aş îngropa securea războiului cu fostul preşedinte Pandea, invitându-l în linia întâi a partidului. Pentru că, în realitate, adevăraţii inamici sunt în afara lui şi nu în interior. Desigur, nu l-aş fi adus de pomană. L-aş fi responsabilizat pe măsura bănuielilor ori suspiciunilor care au planat asupra sa în legătură cu implicarea subterană de la europarlamentare.
Ciprian Pandea nu e un simplu membru pe care să-l poţi neutraliza cu o înjurătură, cel mult două livrată într-un cadru de partid de orice neica – nimeni şi să te debarasezi de el cu aceeaşi uşurinţă cu care vrei să scapi de un costum purtat până la uzare.
Eu cred că nu doar Ciprian Pandea ar mai avea nevoie de PSD, ci şi invers. N-o spun doar eu aici ci şi membrii cu vechi ştate din partid, unii dintre ei chiar fondatori ai filialei locale, care au regretat marginalizarea lui chiar şi în faţa conducerii centrale căreia i-a cam cerut socoteală!
La bătălia din noiembrie, domnule Iacomi, e nevoie de mulţi soldaţi. Din păcate, şi aceea puţinii pe care-i mai aveţi nu se mai simt nici ei confortabili în familia PSD!
