Directorul ADR Sud Muntenia, Liviu Muşat, candidat susţinut de PSD pentru Consiliul Local municipal Călăraşi dar şi pentru Consiliul Judeţean susţine că sprijinrea mediului de afaceri ar constitui o soluţie veritabilă pentru dezvoltarea municipiului reşedinţă de judeţ. În opinia sa, împrumuturile bancare ar trebui direcţionate în zona susţinerii proiectelor de afaceri.
Domnule Muşat, încotro credeţi că se va îndrepta municipiul Călăraşi? Concret, dacă aţi fi, să spunem, chiar consilierul viitorului primar, Marius Dulce, care ar fi să spunem căile pe care le-aţi propune pentru dezvoltarea reală şi uniformă a oraşului?
Liviu Muşat: Eu aş insista pentru iniţierea unor proiecte care să sprijine mediul de afaceri. Vrem nu vrem, mediul de afaceri este cel mai important contribuabil la bugetul local şi cu cât există un mediu de afaceri mai trainic, mai dezvoltat, cu atât şi bugetul poate fi îndestulător. Sunt nenumărate avantajele sprijinirii acestui mediu de afaceri: locuri de muncă, bani la buget, conexiunea cu alte judeţe. Să nu uităm că cei din mediul de afaceri au legături cu tot felul de firme, furnizori de materii prime, pieţe de desfacere. Şi atunci mediul de afaceri poate să fie şi o punte către alte judeţe, către alte zări dar de ce nu? şi către alte ţări. Eu cred că proiectele care să sprijine mediul de afaceri trebuie avute în vedere cu preponderenţă în perioada următoare.
Am văzut, şi nu în puţine locuri, că administraţia locală se prevalează de Legea 215 a administraţiei locale, că practic ei au un rol limitat în dezvoltarea mediului de afaceri, în sprijinirea acestuia. Nu este adevărat! Si eu cred că aici trebuie să insistăm. Sunt proiecte care pot dezvolta structuri de afaceri propice desfăşurării unei activităţi economice deosebite. Chiar şi scheme de granturi. Deci, o administraţie fie că e judeţeană, fie că e locală, poate da granturi, împrumuturi nerambursabile către mediul de afaceri. Bineînţeles că trebuie obţinute nişte avize de la Consiliul Concurenţei, vizavi de ajutorul de stat dar pot face acest lucru şi să nu mai aştepte de la alţi finanţatori. Practic, anual, să facă o schemă de finanţare împreună cu mediul de afaceri, să stabilească domeniile cele mai importante, pe care am putea să le dezvoltăm.
Eu sunt un tip mai conservator şi cred că industria alimentară este unul din domeniile care ar avea mare succes în judeţul şi în oraşul nostru. Avem resursele „la botu’ calului”, cum se spune, avem tradiţia în domeniu. Cred că aici trebuie să dezvoltăm dar ne-am mulţumit prea mult timp doar cu ideea de a fi un furnizor de cereale, de materii prime pentru judeţe, şi prea puţin să avem ambiţia să procesăm, să ducem până la capătul lanţului produsul agricol. Acesta îţi dă adevărata valoare, acesta îţi dă cea mai mare plus valoare şi bineînţeles că şi bani la buget. Toate acestea făcute pe un suport ştiinţific. Putem potenţa Universitatea de Ştiinţe Agronomice, putem aduce alături Institutul de Alimentaţie Publică şi toate aceste structuri care pot dezvolta industria alimentară. Evident că sunt şi alte domenii care pot fi dezvoltate însă eu aş face acest lucru. Deci apropierea de mediul de afaceri cred că este cheia pe care trebuie să se desfăşoare următoarele mandate. Să nu uităm că urmează o perioadă foarte grea din punct de vedere economic, nu numai pentru judeţul Călăraşi, nu numai pentru România, din păcate cred că pentru tot globul, şi atunci modul cum vom şti să gestionăm, să valorificăm în primul rând resursele pe care le avem cel mai apropiat cred că pot fi un colac de salvare, o cale de urmat în perioada următoare.
Apoi, cred că administraţia locală, primarul, ar trebui în primul rând să uite de alegerile următoare. Am sesizat că de fiecare dată când câştigi un mandat prima grijă este să te gândeşti ce să faci, ca să câştigi următorul mandat şi începi să ai reţineri vizavi de unele măsuri, unele care ar fi destul de dure şi care ar afecta anumite categorii de populaţie care nu sunt chiar nişte cetăţeni ok în oraş. Mă refer la siguranţa în circulaţie, disciplina în construcţii, toate aceste lucruri care ar trebui să aducă o rigoare în administraţia locală.
Administraţia locală nu este obişnuită cu această rigoare. De ce? De grija votului de la următoarele alegeri. E, şi atunci se fac tot felul de compromisuri şi nu se poate dezvolta urbea în sănătos. Deci cred că administraţia locală ar trebui să ia mandatul să se gândească trebuie să fac asta şi să nu se gândească la următorul.
Şi atunci cred că planificarea în abordarea lucrărilor, cele de infrastructură care sunt cele mai costisitoare trebuie să fie importantă. Eu cred că vremea în care să cârpim peste tot de 2 lei, avem 10 lei în buget şi-i împărţim la 5 străzi din care peste un an nu se mai vede nimic, trebuie să treacă. Oamenii trebuie să înţeleagă că lucrurile serioase, mai ales la un buget limitat, nu se pot face toate odată. Şi atunci, planificarea serioasă, ierarhizarea priorităţilor într-o comunitate sunt foarte importante. Iar dacă la această prioritizare, planificare şi ierarhizare participă şi comunitatea este cu atât mai bine. Şi atunci în loc să facem într-un an 50 de străzi doar aşa, de mântuială, părerea mea e că mult mai serioasă ar fi abordarea cu 2-3 artere, sau drumuri importante făcute temeinic aşa încât 10 ani să nu se mai intervină pe ele. La noi nu se întâmplă lucrul acesta. Uitaţi, se fac drumuri apoi încep să spargă pentru racorduri la canalizare, la gaze, ş.a.m.d., deci disciplină în construcţii nu este.
Vroiam să vă întreb cât de sănătoasă este dezvoltarea unui municipiu cu împrumuturi bancare?
Liviu Muşat: Evident că este una dintre opţiunile de a finanţa activitatea dintr-o localitate. Bineînţeles, dacă întrebi, nici primarul din New York nu este mulţumit de bugetul pe care îl are. Evident că până la împrumuturi bancare sunt şi alte surse, modalităţi de a satisface aceste nevoi financiare, mă refer în special la aceste surse de finanţare nerambursabile din programele europene. Urmează un ciclu important, 2021-2027, mai ales că Programul Regional va avea o altă abordare. El va fi descentralizat, nu va mai fi un singur program la nivelul întregii ţări. Fiecare regiune va avea propriul program şi sperăm ca acest program să surprindă şi mai fidel, şi mai corect nevoile din comunităţi.
La nivelul Programului Operaţional Regional avem un pachet financiar de aproape 1,5 mld euro, undeva cu 5-600 de mil. mai mult decât actualul exerciţiu şi banii europeni cred că se constituie într-o sursă importantă de a finanţa nevoile dintr-o comunitate.
Apoi, aşa cum am mai spus mai înainte, susţinerea mediului de faceri. Deci creşterea surselor proprii, a veniturilor proprii este iar o soluţie şi nu de neglijat. Eu cred că asta ar trebui să fi de fapt prima. Cum să am o bază mai mare de a colecta impozite, iar mediul de afaceri aici trebuie să joace un rol important, evident că nu cu pomeni electorale, cu altfel de chestii de genul scutiri de impozite şi dăm aşa... la toţi: fie că sunt cabinete de masaj, fie că sunt frizerii sau mai ştiu eu ce.
Trebuie să-ţi stabileşti nişte priorităţi. Domnule, anul ăsta vreau să dezvolt aici câteva ramuri ale economiei că nu poţi pe toate deodată. Şi, împreună cu mediul de afaceri şi cu alţi actori importanţi, le stabileşti. Anul ăsta ne concentrăm pe astea 3-4-5. Vezi la anul dacă lucrul ăsta a dat roade, dacă trebuie să reglezi ceva, şi atunci şi această este o sursă importantă. Şi, evident, în măsura în care nici aceste surse nu sunt îndestulătoare şi împrumutul bancar se constituie într-o variantă. Însă, eu recunosc că dacă aş fi edil împrumuturi bancare aş face numai pentru proiecte adresate mediului economic. Adică să aibă o întoarcere, o rentabilitate mare, şi el să se regăsească. Nu să fie un împrumut pentru nişte cheltuieli. E ca şi cum eu îmi iau în împrumut să merg în vacanţă. Deci cam aşa. Nu, trebuie să-mi iau un împrumut, de exemplu, să-mi iau o maşină care să mă ajute să merg la serviciu sau să-mi desfăşor activitatea. Cam asta ar fi o comparaţie mai grosieră cu o persoană fizică. Ar fi şi aceasta o variantă în ultimă instanţă dar cu o condiţie, din împrumuturi să fac proiecte pentru mediul economic. Am văzut nişte bijuterii de parcuri industriale nu mai departe decât în Ungaria. Parcuri industriale în care toţi agenţii economici din zonă, sau cei mai mulţi agenţi economici din zonă erau încurajaţi să-şi desfăşoare activitatea. Vă dau un exemplu: în Gyor era un parc industrial şi nu-i lua cu japca pe investitori, „Mă, trebuie să veniţi acolo!”, nu. Însă făceau scheme de finanţare. Dădeau împrumuturi mediului privat şi acolo, în grila de punctaj spuneau: dacă îţi desfăşurai activitatea într-un parc industrial, atunci primeai un bonus de punctaj.
Banii de unde veneau?
Liviu Muşat: De la Uniunea Europeană.
Şi cine îi administra?
Liviu Muşat: Erau tot felul de agenţii regionale, locale dar ei au o politică naţională de dezvoltare a parcurilor industriale care se poate face inclusiv la nivel local. Aşa cum am spus, orice primărie poate da granturi agenţilor economici, cu nişte condiţii clare, cu un grad de transparenţă rezonabil. Şi spuneau, „Domnule, îţi desfăşori activitatea în parcul industrial. Primeşti un bonus”. Eu aş accepta să merg într-un loc în care mi se pune totul la dispoziţie. Am văzut parcuri industriale inclusiv cu creşe, cu grădiniţe. Deci oamenii veneau la serviciu cu autobuze şi maşini, deci din oraş. Toate sunt făcute la marginea oraşului. Trebuie să înţelegem că activitatea economică nu se poate desfăşura în centrul oraşului, în creierul oraşului. Şi atunci la marginea oraşului, veneau cu copiii de dimineaţă, îi lăsau la grădiniţă şi îşi făceau treaba acolo. Aveau inclusiv servicii financiare, deci administratorul de parc industrial se ocupa în numele firmelor cu tot felul de servicii financiare cu, servicii de schimb valutar, orice avea nevoie o firmă avea acolo. Numai să stea acolo. Plus impozite mai mici. Deci poţi să încurajezi astfel de iniţiative. Şi ce-ţi mai face parcul industrial? Îţi descongestionează oraşul, traficul. Îi scoate agenţii economici. Uite, eu m-am gândit pentru agenţii economici de pe strada Bucureşti. Din păcate strada Bucureşti este ca o gâtuire pentru oraş. Oraşul acesta nu se poate dezvolta pe această axă din cauza acelei porţiuni de până în 2 km, bineînţeles cu prelungire până la ieşirea din oraş care este gâtuită de agenţii economici. Eu aş face un centru comercial şi gratuit l-aş pune la dispoziţie acolo cu condiţia ca acele locuinţe, spaţii, să-mi intre mie în proprietate şi să încerc ulterior, să lărgesc, să fac ceva acolo pentru că nu se poate. Sunt puţine oraşe care nu au o axă principală de dezvoltare. Călăraşiul din păcate are chestia asta şi trebuie rezolvată într-un fel. Nu cu japca. Domnule, eu îţi arăt că dacă îţi pun magazinul într-un centru comercial au toţi de câştigat. Inclusiv tu, chiar dacă eşti la marginea oraşului, chiar dacă nu mai stai să fumezi ţigara la uşa magazinului. Trebuie să ne învăţăm cu acest mod civilizat.
Cum ar fi, de exemplu fosta platformă de la PIC.
Liviu Muşat: Iată, iată unul dintre locurile în care poţi să localizezi acest centru economic. Şi atunci altfel m-aş putea mişca prin oraş. Aş putea să-mi propun nişte lărgiri de axe şi astfel de proiecte.