În politică, proştii şi infatuaţii nu negociază!

Nici n-a început campania internă pentru supremaţia PSD Călăraşi, că domnul deputat Iulian Iacomi şi-a făcut simţită prezenţa în spaţiul public aruncând o serie de acuze derizorii la adresa actualei conduceri interimare a partidului, din plan judeţean. Evident, nu direct, ci indirect, lansând pentru electoratul de partid, o temă, care între noi fie vorba, n-ar mai trebui să impresioneze pe nimeni. Concret, actuala conducere, reprezentată, desigur, de Ciprian Pandea, s-ar fi “pliat” pe un soi de blat de toată frumuseţea cu actualul lider al Consiliului Judeţean, domnul Vasile Iliuţă. Altfel spus, PSD Călăraşi pe care nu dădeau 2 lei în toamna anului trecut nici măcar foştii săi lideri executivi, a devenit acum o anexă a lui Iliuţă iar “umilinţa” trebuia să ajungă la urechile lui Dragnea iar preşedintele PSD să ia barda şi să taie răul de la rădăcină!

Adevăr sau minciună? Domnul Iacomi, în realitate, semnalează, sperând că va deveni şi mai dezirabil în sânul colegilor săi, în perspectiva alegerilor pentru şefia organizaţiei judeţene PSD Călăraşi, o chestiune ...falsă. Pentru că dumnealui, de fapt, are o problemă, probabil personală, cu Vasile Iliuţă, nu neapărat şi cu PNL. Altfel cum s-ar explica, acum, faptul că în urmă cu vreo 4 ani, acelaşi PNL i-a făcut prin intermediul lui Răducu Filipescu, preşedinte al CJ Călăraşi şi al consilierilor judeţeni, un „cadou” de 1,5 milioane euro, bani în lei de la bugetul judeţului, primarului de atunci Iulian Iacomi, pentru acoperirea unor arierate, făcute, ce-i drept!, de fosta primăriţă a oraşului Lehliu Gară, Ileana Ion? Imaginaţi-vă cum ar fi arătat mandatul de primar al lui Iacomi, cu astfel de datorii în cârcă?! Ştim prea bine că propunerea a venit de la vicepreşedintele CJ, social – democratul, Ştefan Ion, dar s-ar mai fi concretizat o astfel de „propunere” fără acordul eternului şi facinantului RGF?

Un an mai târziu, o demonstrează statistica, „efortul” lui Filipescu a dat roade, PNL reuşind să câştige alegerile europarlamentare în judeţ şi graţie unei mii de voturi, în plus faţă de PSD, obţinută la Lehliu. Cel puţin aşa susţineau la vremea respectivă liderii social – democraţi, (nu şi Ştefan Ion!) care insistau la vremea respectivă pentru excluderea primarului Iacomi din partid, pe care-l acuzau de „colaboraţionism” cu inamicul PNL. Acum o parte importantă din contestatarii de atunci s-au aliat cu...deputatul Iacomi sperând să revină la butoanele partidului!

După părerea mea, domnul deputat Iulian Iacomi joacă o carte personală, răsuflată. PSD n-avea cum să devină, cel puţin până în momentul de faţă, o anexă a lui Iliuţă. În locul social – democraţilor, aş spune de 3 ori pe zi „mulţumesc frumos!” lui Vasile Iliuţă pentru că bagă în seamă partidul, tratându-l, pe alocuri, de la egal la egal, deşi în Consiliu Judeţean, „turma” pe care se presupune că o are la dispoziţie, numără fix 17 consilieri judeţeni. În cele mai multe cazuri, suficient! Ce nevoie ar mai avea, acum, Iliuţă de PSD? Păi, hotărârile de patrimoniu care necesită două treimi din voturi, adică şi susţinerea PSD, sunt scoase spre validare... din an în Paşte. Ori şi în situaţiile limită, ştie prea bine Vasile Iliuţă să negocieze, punctual, astfel încât şi acest gen de hotărâri să fie validate în beneficiul călărăşenilor!

Aşa cum scrie la carte, şi sunt convins că şi domnul Iacomi ştie prea bine, politica e arta compromisului. A negocierii! Poţi prea bine să nu fii la guvernare dar să negociezi favorabil în favoarea partidului pe care-l reprezinţi, cu inamicul cel rău. Evident dacă te pricepi, şi eşti chemat la masa mare! Aşa naiv, ori neeperimentat cum ar crede unii, Ciprian Pandea a reuşit, cel puţin până în momentul de faţă, să negocieze destul de profitabil pentru PSD. Împărţeala banilor din fondurile guvernamentale ar fi un argument. Şi nu numai!

Nu în ultimul rând, domnul deputat Iacomi poate vorbi de orice, mai puţin însă de „statornicie” faţă de PSD. În 2008, în plină glorie a epocii ”PSD – Tărăcilă”, domnul Iacomi, nemulţumit de faptul că nu a primit acceptul partidului de a candida sub sigla sa pentru primăria oraşului Lehliu Gară, i-a părăsit pe social – democraţi virând-o spre PDL&Băsescu. A trecut într-o clipă de la stânga la dreapta, făcând fix acelaşi pas, însă înapoi, 4 ani mai târziu. În 2012, a negociat foarte bine în interesul propriu. Într-o vreme când USL spulbera tot, domnia sa a revenit în PSD „recomandându-l” şi pe fratele său PNL-ului pentru Primăria comunei Dor Mărunt. Miza? Blocarea revenirii lui Ion Niţulică în PSD, după ce acesta se rătăcise pe la PDL în căutare de fonduri guvernamentale pentru finalizarea unor obiective locale. Rezultatul final a fost cel aşteptat, ambii au câştigând competiţiile electorale. Cum s-ar numi toată „povestea” asta? Cumva negociere?

În politică, doar proştii şi infatuaţii nu negociază! Iar când te afli şi în opoziţie...