Dacă n-au reuşit cu Vasile Iliuţă, liberalii cei „galbeni la faţă şi la suflet” speră să le iasă cu Dragoş Coman. Pe primul, Filipescu şi admiratorii lui l-au tot trimis cu forţa la PSD, în ultimii doi ani, însă degeaba. Liderul Consiliului Judeţean, rivalul de moarte al prea cinstiţilor şi democraţilor Filipescu şi Drăgulin, e bine mersi în partid şi n-are de gând să plece nici azi, nici mâine şi nici luna viitoare. Ori la anul. Pe Dragoş Coman s-au gândit că e mai bine să-l trimită, desigur, tot cu forţa, la USR. Pentru că nu e „supus” şi nu-i cântă în strună şefului său din Primărie, Drăgulin.
Primii paşi s-au făcut în acest sens şi tare mi-e teamă că „vicele cel mic” va avea şi el „soarta” lui Iliuţă dacă nu-şi bagă rapid minţile în cap. Liderul adevărat al PNL Călăraşi, Filipescu i-a cam spus ce are de făcut prin intermediul unui mesaj pe care l-a transmis public săptămâna trecută. Atâta vreme cât nu-şi asumă, în spaţiul public, o odă pe care s-o aşeze la picioarele lui Drăgulin, soarta lui e, cam, pecetluită. Iar consecinţele vor fi pe măsură. Propagandiştii săi fideli şi zeloşi vor pune în funcţiune maşinăria de discreditare. Îl vor urmări pas cu pas, îl vor demoniza pe reţele de socializare, făcându-l, mai pe româneşte, albie de porci.
Dragoş Coman nu mai e un no name în politică. Dimpotrivă. A debutat sub tricoul PDL. Cu „lipici” la tineri, Coman a trecut cu brio primul său examen în în 2014 la europarlamentare. De data asta, sub sigla partidului condus la acea vreme de Băsescu, Dragoş Coman a reuşit să ducă PMP-ul, la nivelul municipiului Călăraşi, deasupra PDL-ului şi asta nu l-a lăsat indiferent pe Filipescu. Doi ani mai târziu, fostul preşedinte al PNL i-a făcut personal o vizită la „prăvplia” sa şi în câteva minute l-a convins să opteze pentru liberali. L-a pus imediat la muncă, „oferindu-i” la schimb posibilitatea să acceadă la una din cele două funcţii de viceprimar. Potenţialul său a fost evident la localele din 2016 şi asta o recunoaşte toată lumea în partid inclusiv Drăgulin care nu-l avea la suflet pe Dragoş încă din 2013. Şi acum în 2019, tot la europarlamentare, aportul lui Dragoş n-a fost câtuşi de puţin infim.
Însă în cei 3 petrecuţi împreună în Primărie, relaţiile dintre ei n-au fost deloc cordiale. Comunicare modestă de ambele părţi dublată chiar şi de niştre contre care s-au auzit până în stradă. Dar de dragul partidului au fost nevoiţi să coabiteze, fiecare cu broasca lui în gât.
Cu un an înainte de alegeri, Filipescu a apreciat că lucrurile trebuiau tranşate. Şi pentru că Drăgulin n-a avut sânge în instalaţie, problema a fost preluată de Filipescu care fără pic de diplomaţie, l-a cam somat pe Dragoş Coman să decidă: ori e albă, ori e neagră!
Mingea de acum e în terenul lui Dragoş. Se va conforma, ori va forţa îndepărtarea din Primărie şi desigur din partid, alegându-se şi cu o doză de victimizare?
Răspunsul n-a venit încă însă o astfel de abordare, transferată acum şi în cârca lui Dragoş, s-ar putea să nu-le mai aducă liberalilor pe stil vechi „beneficiile” mult visate. După 7 ani de „administraţie Drăgulin”, burduşită mai degrabă de nereuşite decât de realizări, să-ţi mai pui şi pe fugă doi lideri locali, fără de care n-ai fi câştigat alegerile pentru Primăria Călăraşi, respectiv Consiliul Judeţean, asta echivalează cu o sinucidere politică în toată regula!
Tare curios aş fi să văd ce performanţe ar putea să mai atingă, în 2020, un PNL atât de erodat după 14 ani de proastă guvernare locală dacă-şi permite luxul să se debaraseze şi de Iliuţă şi de Coman, după ce i-a dat cu flit şi lui Dragu!