Cu mai puţin de un an înainte de alegerile locale, Daniel Ştefan Drăgulin este primarul care nu se simte deloc confortabil în fotoliul pe care l-a câştigat în urma cu 7 ani, la braţ fiind cu „ciuma roşie” pe care azi o huiduie din toţi bojocii ori de câte ori i se dă ordin din Modrogan.
Câştigarea alegerilor europarlamentare din 26 mai, surprinzător ce-i drept!, a însemnat un nesperat balon de oxigen pentru „gălbejitul” de la Primărie, sufocat şi-aşa de vastele problemele de la nivelul municipiului.
Rareş Bogdan a adus procente semnificative pentru PNL însă n-are cum să-i dea un sprijin şi lui Drăgulin pe care nu l-a pomenit niciodată în mitingurile electorale pentru că performanţele sale din administraţie sunt insignifiante, deşi e bugetar de lux de prin 2004 încoace. Curăţenia lasă de dorit, bătălia cu fondurile europene e câştigată doar pe hârtie iar infrastructura rutieră e la pământ. Zeci de miliarde de lei vechi vor fi îngropaţi în doar 2000 de metri liniari, însă cu doar două „flori”, nu poţi să faci oraşul primăvară.
Investiţiile anunţate timid, cu jumătate de gură la începutul anului, zac în continuare pe hărtii, bine dosite în sertare. Aşa se face că Piaţa Centrală, Bazarul, ori Cartierul Măgureni ar putea prinde viaţă doar dacă şi cel de-al doilea împrumut de peste 420 de miliarde de lei vechi va deveni operaţional. Poate de la anul, semn că ROBOR-ul nu mai e un impediment pentru administraţia Drăgulin.
Pe fondul unui astfel de tablou sumbru, Drăgulin s-a trezit peste noapte şi cu un contracandidat pe cap, chiar de la el din partid. A încercat ceva protectorul său, Răducu Filipescu să-l pună la punct, însă Dragoş Coman, căci despre el e vorba, n-are deloc astâmpăr. Viceprimarul „mic” a început să-i facă nopţi albe lui Drăgulin, testând posibilitatea organizării, la nivelul partidului, în perioada următoare a unui sondaj intern care să identifice candidatul optim: el, Drăgulin sau...cine ştie poate că mai sunt şi alte figuri proeminente în partid, adevărate aspiratoare de voturi.
De ce? Pentru că Drăgulin, după 7 ani de mandat, plin de nerealizări dar şi de promisiuni neonorate, riscă să devină o piatră de moară pe gâtul unui partid care s-a obişnuit cu succesul în ultimii...mulţi ani, chiar dacă eforturile au fost, uneori, supraomeneşti!
Încercarea lui Coman de a provoca democratic debarcarea lui Drăgulin confirmă cu mandatele acestuia sunt, mai degrabă, un eşec. Imaginaţi-vă că până şi colegii lui, unii chiar din anturajul său profesional, s-au săturat să mai închidă ochii şi să pretindă că sub conducerea sa, municipiul se mai îndreaptă în direcţia bună.
Adus în partid, personal de Filipescu, prin 2015 ca să nu tulbure electoral PNL-ul, Coman trage astfel un puternic semnal de alarmă, considerând pe bună dreptate că e absolut oportun să provoace o competiţie internă în partid la capătul căreia cel mai bun să câştige. Altfel spus, candidatul partidului să nu mai fie impus cu forţa. Din păcate, PNL Călăraşi n-a fost niciodată o oază de democraţie. Pretendenţii la fotoliile călduţe au fost aleşi pe sprânceană, având prioritate cei care au avut „intrări” la Filipescu şi consoarta lui. Vă poate confirma şi Drăgulin, asta dacă nu l-a lăsat, între timp, memoria ori nu l-a părăsit de tot curajul!
Cum se va finaliza demersul lui Coman? În orice situaţie, el câştigă! Cât de puternici se cred Filipescu şi Drăgulin, fără Coman dar şi fără Iliuţă, nu mai valorează nici cât o ceapă degerată în faţa electoratului! Drăgulin s-ar putea lăsa orbit de orgoliu, fiind în joc până la urma cariera lui politică, nu însă şi Filipescu. Ultimul va găsi până la urmă o soluţie care ar putea echivala, de ce nu?, chiar cu sacrificarea actualului primar, devenit în urma negocierilor din culise şi nu datorită caliăţiilor sale politice ori manageriale, preşedinte de filială în urmă cu 2 ani.
Lucrurile se vor tranşa curând pentru că nimeni nu-şi permite derapaje în campania prezidenţială. Foarte probabil, raţiunea va învinge! Cine va pierde? Spuneţi voi!