Afirmaţiile lui Marius Dulce, făcute recente pentru www.arenamedia.ro dar şi în cadrul unei emisiuni televizate, potrivit cărora lucrările de executare a canalizării pluviale şi menajere au ajuns să fie efectuate de un subantreprenor cu sediul în Bulgaria dar cu o sucursală la Bucureşti care a angajat muncitori albanezi, deşi există firme locale care ar fi putut să presteze cu angajaţi călărăşeni, n-au avut darul să-l „sensibilizeze” pe primarul, Dan Drăgulin. Pentru că acest semnal de alarmă a fost tras şi de un contracandidat de la PSD, cu atât mai mult liberalul, cu şcoala politică primară făcută la PCR, n-a dat nici măcar 2 bani. Reacţie zero, probabil s-o simţi omu’ cu musca pe căciulă.
Drăgulin iubeşte la nebunie să cheltuiască banul public iniţiind proiecte „grandioase”, pe împrumuturi bancare costisitoare mizând, de regulă, pe firme din afara judeţului dar conduse din umbră de prietenii săi din partid pentru realizarea lor. Vezi şi strada Griviţa, un alt proiect de suflet al lui Drăgulin care va înghiţi până la urmă în jur de 100 de miliarde de lei vechi deşi sunt multe zone în Călăraşi uitate, desprinse parcă din Evul Mediu, care necesită astfel de infuzii financiare pentru canalizare şi asfaltare. Visează şi la proiecte cu finanţare europeană dar n-are bani nici măcar de cofinanţare.
Investiţia din Măgureni, gândită din 2015 dar nefinalizată nici acum este efectuată de o asociere de firme conduse de nişte „dubioşi” care cred că nici măcar n-au auzit în viaţa lor de Călăraşi. Echipa asta de „pricepuţi” s-a impus, pe SICAP, în faţa unui trio de firme călărăşene format din Romanor SRL (lider), Consim Invest SRL, Vest Instal (toate 3 din Călăraşi). Plus o societate din Bucureşti. Şi ca bătaia de joc să fie şi mai evidentă, nici una din firme astea, Smart Energy Business SRL, Crista Art Construct SRL şi Old New Construct SRL nu s-a apucat de treabă pasând lucrarea celor de la MT Stroy, firma cu albanezii rătăciţi prin Călăraşiul medieval. Asta da, şmecherie!
Drăgulin nu pare să ţină cu casa, casa noastră a călărăşenilor, cum se mai spune. Nu-i pasă câtuşi de puţin că bruma de capital local, luat de la bănci pe dobânzi însemnate se topeşte în conturile firmelor străine de oraş şi de judeţ. Că muncitorii călărăşeni, în vremurile astea de criză economică şi sanitară generată de guvernul incompetent al şefului său de partid stau pe tuşă în loc să muncească. Şi cu certitudine ar fi făcut-o mai bine pentru că este şi oraşul lor!
Ne-a îndatorat în schimb băncilor ca să generăm profit „sponsorilor” săi politici.
Nu cred că Drăgulin iubeşte oraşul ăsta ca un călărăşean autentic. Din păcate. Nu s-a născut aici iar de câţiva ani a ales să „locuiască” la Dichiseni, apartamentul pe care-l deţine, cumpărat la preţ de sold de la un subaltern politic de mare încredere, fiindu-i necesar doar ca să nu-şi piardă mandatul. În schimb, Călăraşiul i-a oferit o carieră politică la care n-ar fi visat vreodată. Şi nu numai!