„Eu aş depolitiza tot ce înseamnă învăţământ. Şi asta o spun cu toată tăria. Este politizat la maxim şi totul a pornit din timpul guvernării lui Adrian Năstase”. Ce poţi să mai zici! Iată, în sfârşit o declaraţie „corectă”, responsabilă, plină de bun simţ, care ar merge ca unsă la inima oricărui român care-şi iubeşte ţara şi valorile democratice. Dar când ea este rostită în spaţiul public de un lider de partid, în speţă Dan Drăgulin, începi să ai multe rezerve. Ca să nu spun că te pufneşte şi răsu’!
Vineri în cadrul unei conferinţe de presă preşedintele PNL Călăraşi şi-a dat frâu „imaginaţiei”, perorând pe marginea unui subiect tratat de fiecare dată cu cinism şi ipocrizie de liderii politici indiferent de culoare şi context: depolitizarea învăţământului şi nu numai. Am încercat să-l readuc cu picioarele pe pământ sugerându-i să pună chiar dumnealui umărul, în calitate de lider politic judeţean la declanşarea acestui proces nociv de depolitizarea învăţământului călărăşean. Mai ales că are cu ce şi mai ales de ce! Altfel spus, să-şi facă puţină ordine prin partid şi să transforme retorica în fapte. Replica n-a întârziat să apară: „Eu n-am pe nimeni acolo”. Serios?, am intervenit încercând să parez “atacul” primarului – preşedinte. “Dar doamna Croitoru, şefa CCD-ului, ce este? Nu poate fi un început?” Mizând pe faptul că cea mai bună apărare e atacul, Drăgulin nu ezită şi scoate un răspuns năucitor!: „Face parte, distinct. Ea nu este inspector...” Băi, dă-mă naibii! Pentru „necunoscători”, distinsa doamnă Croitoru ocupă funcţia de director al Casei Corpului Didactic din vara anului 2012, imediat după desfăşurarea alegerilor locale şi câştigate de USL, alianţă din cadrul căreia făcea parte şi PNL dar şi Dan Drăgulin, în calitatea sa de primar liberal, câştigător al alegerilor. La vremea aceea, Croitoru era ca şi acum membru PNL.
În 2014, aflată pe făraş, doamna Croitoru a reuşit să-şi păstreze funcţia datorită carnetului său de membru UNPR, partid care l-a convins pe primarul Drăgulin să i se alăture. Şi cum UNPR conducea ţara cu PSD, lucrurile au funcţionat ceas în favoarea doamnei Croitoru. Atenţie, nume greu din ISJ Călăraşi!
Am continuat cu „argumentele” (re) amintindu-i primarului şi că o serie de directori din sistemul public local de învăţământ sunt membri ori simpatizanţi PNL, că doar nu şi-au omorât picioarele prin campanii, de dragul doctrinei PNL! Iritat de „insistenţa” mea, Drăgulin mai oferă o mostră de „ipocrizie”: “Unii directori au dat examen (...), au luat concursul. Culmea e că au luat concursul în condiţiile în care inspectorul general şcolar şi comisia era formată în mare majoritate din membri PSD. Dacă nu vroiau să-i primească pe cei din PNL...” Aici îi dau un singur exemplu primarului Drăgulin: bătălia dusă până în ultima clipă pentru ocuparea funcţiei de director al fostei Şcoli Generale Nr. 8 din Călăraşi. Favorita partidului s-a ales până la urmă cu funcţia de director adjunct. Mi-amintesc cum doamna Croitoru s-a zbătut atunci ca o leoaică sperând s-o pună pe doamna respectivă, membră ori simpatizantă a partidului (tot un drac!) în fruntea şcolii. Iar cazul nu e singular. Şi pentru „liniştea” domnului primar vom prezenta şi alte exemple. În curând!
„Perlele” primarului n-au vizat doar domeniul învăţământului, în mare parte, condus la nivel de unităţi de învăţământ de nulităţi profesionale dar sprijinite pe proptele, bine înfipte în partide. Fie PNL, fie PSD.
„La nivelul primăriei, n-am făcut politizare. Dacă s-au făcut transferuri, ori angajări, acei oameni sunt capabili, profesionişti” a continuat Drăgulin, ferm convins că aici, tocmai în subordinea sa, nepotismele, favoritismele n-au ce exista! Păi, hai să-i aducem la cunoştinţă distinsului domn primar măcar vreo 3 exemple. Aşa, la foc automat! Primul: Valentin Deculescu, membru PNL cu funcţie de conducere în organizaţia municipală PNL Călăraşi, angajat de vreun an în funcţiia de administrator public. Şi cât s-a “zbătut” domnul primar să obţină acceptul consilierilor locali pentru această funcţie în organigrama instituţiei! Restul a venit de la sine! Ce face domnul Deculescu? Cam taie frunza la câini. Şi-a băgat nasul pentru direcţia care se ocupă cu elaborarea de proiecte pentru atragerea de resurse guvernamentale şi europene şi mai mult a stricat decât a construit.
Al doilea: Mihai Alexandru, directorul Căminului pentru persoane vărstnice, instituţie aflată în subordinea primăriei. Nelipsit de la toate manifestările politice şi în urma primarului în campaniile electorale din 2012 şi 2016. Mai dăm detalii?
Al treilea: Marian Palazu. Fost consilier local, lui Palazu i s-a găsit până la urmă un locşor bunicel chiar la SPPO, acolo unde mai lucrase. Vechi liberal, Palazu a muncit din greu prin campanii fie alături de Nicolae Dragu, fie alături de Dan Drăgulin.
Zău că-mi vin în minte şi alte nume. Şi mă refer, în primul rând, la cele venite prin „transfer” de la Consiliul Judeţean, Sorin Vasilescu ori arhitectul Samoilă, liberali în cuget şi-n simţire! Şi ce cuvinte frumoase a rostit Vasile Iliuţă despre ei...
Şi pentru ca tacâmul să fie complet, domnul primar a concluzionat apelând la o altă perlă fabuloasă „Dacă vrem depolitizare, să înceapă cei aflaţi la guvernare, nu eu!” Poooooftiiiim? Această nouă replică genială mi-aminteşte de Caragiale şi personajul său legendar, Farfuridi, din capodopera „O scrisoare pierdută”: „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale”
Tradus, ar însemna: „Daţi-mi voie, să înceapă odată depolitizarea dar nu cu ai noştri (adică PNL). Să se depolitizeze, sunt de acord, dar de făcut s-o facă ăia (adică PSD) şi nu noi pentru că nouă ne convine şi ne aduce voturi când e cazul!. Că doar pentru asta, aleargă ăştia ai mei prin campanii. Păcat că nu-s mai multe funcţii, ca să-i mulţumesc pe toţi!”