Pe pagina oficială de Facebook, Primăria Călăraşi a anunţat, pe 29 ianuarie, că s-a semnat contractul de proiectare şi execuţie de lucrări pentru reabilitarea şi modernizarea străzii Griviţa, arteră de circulaţie în lungime totală de 2.534 metri, valoarea acestuia fiind de 8.900.881,65 lei fără TVA din care: Serviciile de proiectare şi asistenţă tehnică însumează 297.652,11 lei fără TVA iar Lucrările de execuţie, 8.603.229,54 lei fără TVA. Nu se precizează sursa de finanţare dar cel mai probabil ea va fi acoperită din împrumuturi. Primăria are unul „pe rol”, în cuantum de 250 de miliarde de lei vechi şi speră ca în acest an să obţină „binecuvântarea” de la MFP şi pentru al doilea, cifrat la circa 420 de miliarde de lei vechi.
Intenţia primarului Drăgulin de a reface strada Griviţa este lăudabilă dar nu e nouă. Şi costă...cât nu face!
Dar să revedem „filmul” pentru că merită.
În şedinţa ordinară de plen din 20 ianuarie 2016, deci primar în funcţie era tot Drăgulin, consilierii locali au adoptat Hotărârea privind aprobarea documentației tehnico – economice pentru investiția cu titlul «REPARAȚII STRADA GRIVIȚA». La articolul 1 era stipulat „Se aprobă documentația tehnico – economică pentru investiţia cu titlul «REPARAȚII STRADA GRIVIȚA», MUNICIPIUL CĂLĂRAȘI, cu următorii indicatori tehnico – economici: Valoare totală de 4.002.404 lei cu T.V.A., respectiv 845.879 euro cu T.V.A., din care C+M de 3.339.782 lei cu T.V.A., respectiv 742.273 euro cu T.V.A.” A fost pusă în aplicare, cumva, această Hotărâre? Ntz! Pentru că doi ani şi jumătate mai târziu, mai exact pe 28 iunie 2018, consilierii locali (e drept, alţii faţă de mandatul precedent, 2012-2016!) au votat Hotărârea privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici pentru obiectivul de investiţii - ,,Reabilitare şi modernizare strada Griviţa” din municipiul Călăraşi. La articolul 1 din respectiva Hotărârea apare negru pe alb că “Se aprobă indicatorii tehnico-economici pentru obiectivul de investiţii ,,Reabilitare şi modernizare strada Griviţa”. Valoarea investiţiei este de 9.426.773,54 lei la care se adaugă T.V.A. în sumă de 1.771.363,62 lei din care C+M este de 8.664.284,65 lei la care se adaugă T.V.A. în sumă de 1.646.214,08 lei.”
Deci avem două Hotărâri, aprobate la un interval de 2 ani şi ceva, ambele vizând, în esenţă, cam acelaşi lucru până la urmă şi anume ca strada Griviţa să arate în condiţii normale, demne de o capitală reşedinţă de judeţ. Lucrările, însă, sunt estimate la valori diferite. În ultima Hotărâre se vede de la o poştă distanţă că „preţul” e cam de două ori mai mare decât în prima. Aşa de mult? Să întelegem cumva că în prima Hotărâre, lucrările erau de mântuială şi vizau o mână, două de asfalt iar în a doua, lucrările erau mai profunde, adică mai mulţi bani îngropaţi, cât mai departe de ochiul vigilent al Curţii de Conturi? Presupunând că lucrările din a doua sunt mai complexe şi mai „trainice”, atunci ce mai facem cu prima Hotărâre? Trecem cu vederea că a fost „elaborată” în an electoral, 2016, dar nu prea înţelegem cine ar trebui să suporte contravaloarea SF-ului că doar nu l-a făcut cineva gratuit. Şi vorbim, cred, de câteva zeci de miloane de lei vechi, nu? Pe de altă parte, de ce consilierii votează Hotărâri care sunt fie uitate, fie aruncate la coş mai târziu iar în locul lor apar altele care presupun alte cheltuieli semnificative, generate, în primul rând, de realizarea SF-urilor. Întreb pentru un prieten: Pentru administraţia liberală de succes de la Călăraşi, Hotărârile adoptate de Consiliul Local nu sunt literă de lege?
L-am chestionat, pe marginea acestui subiect, pe fostul viceprimar, Virgil Dumbravă care se afla în Executivul Primăriei, la momentul adoptării primei Hotărâri, în ianuarie 2016, cum explică această situaţie. Ce credeţi că a declarat? „Să ştiţi că mă îngrijorează ceea ce spuneţi pentru că în 2016, dacă îmi aduc foarte bine aminte, a fost un Proiect de Hotărâre prin care s-a aprobat documentaţia tehnico-economică privind realizarea unor lucrări de reparaţii a străzii Griviţa. Păi dacă în 2016 a fost acel proiect de hotărâre, asta înseamnă că s-a aprobat un studiu de fezabilitate. Aprobând acel SF, cum să mai faci altul? Adică după doi ani şi ceva să faci un alt SF? Sincer, mi se pare destul de grav pentru că nu se putea. Dacă în 2016, Consiliul Local a aprobat acest SF privind reparaţii str. Griviţa, eventual în 2018-2019 putea să fie reactualizat. Da? Trebuia să fie reactualizat şi atât!” Evident o astfel de declaraţie nu valorează nici cât o ceapă degerată pentru Drăgulin, mai ales că vine de la un fost „subaltern” al său.
În dese rânduri, primarul Drăgulin s-a plâns că din cauza pârdalnicului de Guvern PSD – ALDE, nu are bani suficienţi ca să dea viaţă atâtor investiţii de care oraşul ăsta, cu o mână de oameni, are nevoie. O avea dreptate, în condiţiile în care se irosesc sume importante pe fel de fel de SF-uri care stau la baza unor proiecte ce zac ulterior prin setare? Şi pentru că nu mai sunt bune, inventează altele care stau la baza unor investiţii, în realitate importante dar atât de scumpe! Alţi bani, altă distracţie!