Aşa gândesc liberalii de succes: victoriile sunt ale lor. Nu şi eşecurile!

După ce „l-a hărţuit”, pe întreg anul 2017, fără însă prea mare succes, pe Vasile Iliuţă pe care l-a asociat non – stop cu „ciuma roşie”, demonizându-l în spaţiul public, fără milă, direct şi indirect, şi într-o evidentă lipsă de activitate parlamentară (între noi fie vorba a avut o singură iniţiativă legislativă de toată isprava, până acum în Senat, în beneficiul corect al funcţionarului public, vizibil discriminat, în detrimentul altor categorii profesionale, (vezi primarii!), dar pe care a retras-o pentru că aşa i-a dictat partidul, mare susţinător al statului de drept!, domnul Răducu Filipescu şi-a găsit o nouă „preocupare”. Într-o vreme când nu mai convinge nici măcar 2-3 primari din partid, (altădată mulţi se mândreau cu prietenia lui!), actualul senator şi-a ales o altă ţintă, tocmai bună de mitraliat, în persoana actualului preşedinte al partidului şi totodată primar, din 2012, al municipiului reşedinţă de judeţ, sperănd astfel că dacă-l atacă pe Drăgulin ar putea reveni mult mai uşor în plin plan, oferind în plus şi o brumă de speranţă unor nostalgici.

Potrivit unei declaraţii, făcută nu cu mult timp în urmă, într-o conferinţă de presă, domnul Filipescu a susţinut că Dan Drăgulin ar fi predat succesorului său de la municipiu o organizaţie politică „puţin cam ciufulită”, deşi în 2012, când a devenit prima oară primar, Organizaţia Municipală avea 18.000 de voturi iar la alegerile parlamentare (n.r. din decembrie 2016) a avut 4600 de voturi.”. O scădere dramatică, evident care l-a pus pe gânduri pe fostul lider al partidului, vreme de vreo 16 ani!

Cu toată reverenţa, dar am senzaţia că domnul Filipescu confundă prea uşor merele cu perele fiind convins că ambele sunt la fel de bine savurate de amatorii de...senzaţii apoase.

Păi în 2012, organizaţia municipală PNL Călăraşi n-avea nicicum în dreptul său 18 mii de voturi sau votanţi proprii. Şi dacă la urne s-ar fi prezentat bunicii, străbunicii şi stră - străbunicii celor aflaţi în viaţă, evident, mari amatori de principii şi valori liberale, tot nu se strângeau sacii de voturi. Cele 18 mii de voturi primite de candidatul Dan Drăgulin pentru funcţia de primar cuprindeau şi voturile membrilor şi simpatizanţilor PSD şi PC care alături de PNL formau atunci USL, o alianţă politică aflată pe valul cel mare, creată cu un an mai devreme tocmai pentru a lua România din mâinile lui Băsescu şi PDL, susţinuţi din spate de aliaţii lor anemici, grupaţi pe dreapta eşichierului politic.

Manipularea e o lecţie pe care politicianul de calibru, domnul Filipescu o cunoaşte prea bine, utilizând-o ori de câte ori interesele o cer.

La parlamentarele din 2016, ştim prea bine că n-a mai candidat Drăgulin, ca la locale, votat câteva luni mai devreme de peste 10 mii de călărăşeni ci chiar domnul Filipescu care a obţinut mandatul de senator la „mustaţă”, pardon, la redistribuire! De ce nu s-or mai fi năpustit călărăşenii să-l voteze pe domnul Răducu Filipescu, omul care în cei 12 ani de mandat în fruntea Consiliului Judeţean le-a făcut atât de mult bine, cum pretinde? Bruma de 4.600 de voturi are la bază explicaţii pe care într-un moment de sinceritate chiar domnul Filipescu le-a livrate în spaţiul public, la scurt timp după dezastrul de la locale. Spunea domnia sa, că PNL a greşit aproape fundamental mizând pe “fotografia” lui Dacian Cioloş, căruia de fapt nici i-a păsat de partid iar utilizarea excesivă în campanie, mai ales în plan national, a mesajelor de tip “penalii”, “la puşcărie”, “statul de drept”, din sculare până-n culcare, şi multe altele i-a costat enorm pe liberali pe care nici “farul” de la Cotroceni nu i-a ajutat cu nimc. Curat ghinion!

În plus, între noi fie vorba, când la Călăraşi te mai afişezi şi cu un personaj discutabil, din categoria “mâini moarte”, precum Cătălin Predoiu, premierul “to be elected” care a mai  făcut şi harcea – parcea un Cod Penal, aproape desfiinţat ulterior de CCR, e limpede că n-ai cum să câştigi voturile călărăşenilor! Iar după un an şi jumătate, te trezeşte din… somn, dând toată vina în cârca liderului organizaţiei municipale de la acea vreme, adică Dan Drăgulin. Eşecuri răsunătoare au suferit atunci Filpescu&Predoiu şi în alte „oaze” profund liberale din judeţ dar nimeni nu s-a mai supărat!

Domnul Filipescu nu pomeneşte însă nimic de episodul „prezidenţiale” unde în primele două săptămâni de campanie a cam fost dat la „dispăruţi” de către colegii de partid. Şi atunci au obţinut liberalii nişte rezultate de tot râsul, evident sub potenţialul dovedit la locale. Nici atunci n-am auzit ca vreun lider local PNL să fie urcat pe rug!

La alegerile locale parţiale din iunie 2017, domnul Filipescu n-a fost văzut pe străzile şi uliţele din Lehliu Gară şi Unirea susţinându-şi colegii candidaţi pentru primărie. N-avea de ce! Colaborase foarte bine cu candidatul PSD, Iulian Iacomi din 2012 încoace iar la Unirea ştia prea bine că rivala lui Belu e „mână moartă”! După câteva luni, domnul Filipescu avea să descopere şi vinovatul pentru eşecul de la parţiale. N-aţi greşit, Drăgulin!

„Antipatia” faţă de Drăgulin n-a apărut peste noapte. La localele din 2012, când ambii aveau în spate maşinăria USL, Drăgulin a obţinut, pe Călăraşi, mai multe voturi decât Filipescu, aspirant la fotoliul de preşedinte al CJ Călăraşi. Evident, ultimului nu i-a picat deloc bine cota mai mare de popularitate înregistrată de fostul său subaltern de la CJ. De-atunci s-a declanşat şi „supărarea” care avea să se acutizeze în primii 2 ani de mandat. Aşa se explică şi gestul lui Drăgulin de a-şi lua lumea în cap, optând pentru UNPR, partid condus la vremea aceea de unul dintre cei mai puternici oameni din România. A crezut că astfel poate salva oraşul aducând mai multe fonduri guvernamentale în bugetul local cu sprijin UNPR, pentru dezvoltarea unor obiective locale de anvergură, întrucât de la „judeţ”, acolo unde jupân era chiar domnul Filipescu, nu mai vedea nicio leţcaie.

Acelaşi domn Filipescu a creionat, fără să fie neapărat nevoie de aşa ceva, şi strategia politică a partidului în perspectiva localelor de peste 2 ani şi ceva. „Până la sfârşitul acestui an, funcţie de cum decurg lucrurile, trebuie anunţat candidatul primăriei” a mai „decretat” parcă domnul Filipescu. Cuuum? De ce atâta grabă, în condiţiile în care alegerile locale vor avea loc abia în 2020? Credeam că şi pentru domnul Filipescu prioritar ar fi ca partidul care deţine toate poziţiile în Executivul Primăriei Călăraşi să fie capabil să implementeze toate obiectivele asumate prin programul local de guvernare cu care a câştigat localele în vara anului 2016. Dacă nu ştie încă, finanţele locale în acest an sunt inferioare valoric celor din 2017 iar timpul se scurge fără urmări considerabile pe chipul municipiului.

Povestea cu candidaţii pentru Primăria Călăraşi a mai fost trâmbiţată şi în toamna anului 2015. S-au străduit atunci vreo 4 personalităţi ale partidului să-şi facă puţină campanie ca să „pice bine” în sondaje. Unii au băgat şi mâna în buzunar. Dar, ce să vezi? Prin februarie – martie 2016, a venit ordinul de la Centru ca Drăgulin să fie din nou candidatul partidului pentru primărie. Domnul Filipescu a tăcut, s-a conformat, acceptând decizia Bucureştiului, fără să mai crâcnească. La fel a înghiţit în sec şi când Iliuţă s-a pus pe lista pentru CJ, devenind ulterior succesorul său. Şi mult sânge a mai curs! Dar, aşa se întâmplă când acasă te crezi zmeu şi în deplasare, mieluşel!

În calitate de fost preşedinte, domnul Filipescu s-ar putea să aibă „statura morală” să-l urecheze pe Drăgulin dar dacă iubeşte într-adevăr partidul pe care l-a dus de la 4 la 54% în 12 ani, n-ar strica să-l dojenească pe acesta în privat , respectând măcar funcţia dacă nu şi omul care o deţine. Cu sau fără ajutorul său, Dan Drăgulin a devenit în aprilie 2017 preşedintele partidului şi pentru că a avut un maestru bun de la care a avut ce învăţa, ştie prea bine ce să facă astfel încât să conserve marile victorii locale şi în 2020.

Domnul Filipescu continuă să se comporte ca un preşedinte de partid însă, din păcate pentru el, realitatea e alta. Cu mnealui la timonă, partidul a ajuns în decembrie 2016 la 29%. A urcat apoi la 54%, însă pentru asta au muncit mulţi pe rupte! Să-i pomenim pe toţi?

Eu, unul, am cam  înţeles că victoriile din alegerile locale şi procentele mari ale partidului sunt doar rodul muncii şi viziunii sale iar înfrângerile suferite, de regulă în alegerile naţionale, gen europarlamentare, parlamentare ori prezidenţiale sunt decontate de alţii. În capul listei, nu vă miraţi, se află Drăgulin!

Se vede de la poştă că nici în acest an nu va fi linişte în partid. Domnul Filipescu are timp, energie şi răbdare berechet ca să-l toace şi pe Drăgulin, denigrându-l şi pe faţă dar şi pe dos, cu gândul că până la urmă acesta va ceda iar influenţa sa în partid va recăpăta dimensiunile de altădată. O simplă socoteală care are toate şansele să-i dea cu minus!