Sume mari de bani datorează statul antreprenorilor pentru concedii medicale neachitate de către CNAS de ani de zile, fără a plăti vreodată vreo dobândă şi fără perspectiva de a se achita de această datorie. Aceasta este situaţia reală care lămureşte "creşterea economică" anunţată ieri cu emfază de către premier.
Pentru a-şi recupera sumele pe care statul le datorează, antreprenorii trebuie să dea în judecată instituţiile publice. Sute de mii de lei se acumulează an de an în contul deconturilor pe care statul ar trebui să le achite angajatorilor mici, mijlocii, nu mai amintim de marii angajatori, care ajung să aibă de încasat milioane de lei de la Casele de Asigurari de Sanatate. Antreprenorii se chinuie să achite la zi taxele şi impozitele pentru a nu le fi blocate conturile sau pentru a nu plăti penalizări fie şi pentru o zi întârziere. În schimb, statul se face că uită să-şi achite datoriile, blocând adesea planurile angajatorilor, cu atât mai grav în situaţii de criză.
Declaraţia triumfalistă cu privire la creşterea economică are în spate realităţi sumbre, pe care antreprenorii români le cunosc, dar pe care Guvernul le ignoră. În toate domeniile, antreprenorii se confruntă cu dificultăţi uriaşe, accentuate de pandemie, şi pentru care Executivul României nu a găsit soluţii de sprijin, ba dimpotrivă. Economia nu este scoasă la liman doar prin măsuri de asigurare a şomajului tehnic, aşa cum consideră miniştrii, fie ei din guvernul Cîţu, fie din guvernul Orban.
De la susţinerea antreprenorilor care angajează tineri absolvenţi sau persoane cu vârstă de peste 45 de ani, cu un cuantum de 100% a salariului minim pentru un an, aşa cum era în anii precedenţi pandemiei, Guvernul liberal a redus sprijinul la jumătate. Subvenţia pentru culturile de primăvară afectate de seceta din anul 2020, când regiuni întregi din ţară aveau suprafeţele agricole compromise şi în proporţie de 80 - 90%, nu a mai fost acordată. Guvernul s-a limitat la a plăti sprijinul pentru culturile de toamnă, plăţile fiind făcute cu exact două zile înaintea alegerilor parlamentare de anul trecut. Fermierii cu suprafeţele cultivate cu plante de primăvară sau culturi perene au rămas nedespăgubiţi până astăzi. Şi nici nu se arată vreo intenţie a Guvernului pentru a-şi respecta promisiunea.
Decontarea concediilor medicale nu se realizează nici după un an, deşi legea prevede obligativitatea decontului în maximum 60 de zile. Trebuie menţionat că angajatorii plătesc lunar concediile medicale pentru proprii angajaţi, unii dintre ei aflaţi în situaţii medicale ce le fac imposibilă revenirea la locul de muncă, iar statul nu returnează sumele ce se cuvin antreprenorilor, încălcând voit legea. Aceştia se găsesc în blocaje financiare din cauza întârzierilor pe care statul le înregistrează la deconturi, reciproca nefiind niciodată valabilă. Cea mai mică întârziere la plata taxelor şi impozitelor se soldează cu blocarea conturilor de către ANAF.
Dacă ar avea cu adevărat preocupări liberale, chiar şi în perioade dificile, Guvernul ar putea acorda o compensare a impozitelor datorate de către angajatorii care au plătit concediile medicale şi care nu pot fi decontate de către stat, astfel încât aceştia să nu umple de două ori conturile publice, fără perspectiva de a-şi mai recupera vreodată sumele achitate.
Refuzul Casei Naţionale de Sănătate (Caselor Judeţene de Asigurări de Sănătate) de a plăti concediile medicale către angajatori a devenit un mod de operare la nivel naţional, extrem de păgubos pentru antreprenori. Aceştia nu reuşesc să-şi recupereze sumele plătite decât prin procese în instanţă. Mulţi însă renunţă la a da statul în judecată, iar după 3 ani intervine prescripţia fiscală, aşa încât angajatorii rămân păgubiţi, iar statul câştigat.
Sumele datorate de stat către angajatori nu sunt deloc mici, Ministerul de Finanţe ieşind întotdeauna pe plus din acest raport. Avem nenumărate cazuri care ne-au fost aduse la cunoştinţă de către angajatori, care au dat în judecată statul pentru a-si recupera sumele de bani platite pentru concediile medicale nedecontate din anii trecuţi, deşi legea prevede ca plata de către stat să se facă în maximum 60 de zile. Angajatorul plăteşte salariile angajaţilor săi, chiar dacă aceştia nu prestează munca pentru care sunt plătiţi, fiind în concediu medical, dar statul nu-şi achită datoriile. Pentru a face faţă activităţilor sale, acestia sunt nevoiti să angajeze forţă de muncă suplimentară, să plătească angajatului bolnav salariul şi să-i păstreze locul de muncă, uneori făcând credite pentru a achita taxele către bugetul de stat, plătind dobânzi si penalităţi. Efortul este unul important, dar Guvernul se arată nepăsător la nevoile angajatorilor, preferând bilanţuri laudative.
Dacă unui angajator cu peste 100 de angajaţi, pentru care 25.000 de euro reprezintă o sumă importantă, statul îi datorează această sumă de aproape un an/ doi, trei şi fără a achita vreo dobândă către acesta, ba dimpotrivă, cu mari riscuri de nu-şi mai vedea vreodată banii recuperaţi, sigur că bilanţul Guvernului iese pe plus. Numai antreprenorii ştiu însă ce eforturi uriaşe depun pentru a supravieţui.