Constantin Anghel: Vă asigur că în judeţul ăsta sunt mulţi fermieri buni care au obţinut rezultate deosebite

Constantin Anghel: Vă asigur că în judeţul ăsta sunt mulţi fermieri buni care au obţinut rezultate deosebite

Unul dintre cei mai harnici fermieri ai judeţului, Constantin Anghel a fost “răsplătit” la finele anului trecut cu Titlul de cetăţean al judeţului Călăraşi, acordat de Consiliul Judeţean. Modest, Anghel a declarat în interviul de mai jos că această distincţie se datorează şi colegilor săi de la societate, subliniind că la nivelul judeţului există mulţi fermieri capabili, vrednici, susceptibili să primească, la rândul lor, o astfel de distincţie.

 

La finele anului trecut, Consiliul Judeţean v-a acordat titlul de cetăţean de onoare al judeţului Călăraşi. Este o recunoaştere a activităţii dumneavoastră profesionale, desfăşurată în cadrul administraţiei publice locale cât şi în zona de agricultură. Încă o dată, felicitări!

Am rămas şi eu surprins. Am spus şi atunci în cuvântul meu, că sunt foarte mulţi cetăţeni din acest judeţ care ar merita o astfel de distincţie. Le mulţumesc încă o dată consilierilor judeţeni.

Tot ce am realizat la societate s-a răsfrânt asupra economiei judeţului. Am dorit să fim un exemplu de bune practici. Atunci când am fost invitat la televiziuni, radio sau la ziare şi reviste, am spus întotdeauna că şi în judeţul Călăraşi se lucrează, sunt oameni destoinici, vrednici, cu care ne putem mândri. Astfel încât şi acest judeţ să iasă în evidenţă aşa cum a ieşit cu fotbalul sau handbalul.

Muncim acest pământ, obţinem roade bune şi sunt mulţi oameni pricepuţi. Meritul nu e doar al meu, ci şi al colegilor mei de la societate. Împreună am reuşit să obţinem producţii, uneori record.

Meritul dumneavoastră e cu atât mai mare cu cât în urmă cu vreo 27-28 de ani n-aţi lăsat să se ruineze CAP-ul.

Aşa este. Aveţi dreptate. Aţi spus un lucru foarte important. Dacă mai erau în ţara asta încă o mie, situaţia ar fi fost alta. Se poate vedea acum că acele grajduri le-am modernizat şi s-a schimbat totul. Ele au însemnat investiţii. Ştiţi ce mi-a spus cineva? Că nu trebuia dat nici un ban pe grajduri! L-am întrebat de ce? „Păi n-au fost grajdurile CAP şi IAS?”, îmi răspunde. M-a lăsat mască! Pe vremea boierilor am stricat tot, în ʼ90 la fel. Ce vină aveau grajdurile alea? Să vină oricine la Independenţa să vadă cum au fost ele modernizate.

Dacă ar fi să o luaţi de la capăt, tot de agricultură v-aţi ocupa?

Tot de agricultură, dar mi-aş alege alţi oameni cu care să lucrez. Una din greşelile mele a fost că am stat prea mult la Primărie. Dacă plecam cu 10 ani înainte, societatea asta era mult mai dezvoltată.

Este generatoare de venituri, care dă aproape 2 miliarde de lei vechi la bugetul local. Are 46 de salariaţi. E greu să ai într-o localitate micuţă ca a noastră astfel de firme. Nu ne comparăm cu Modelu sau Chirnogi.

Când aţi pornit treaba, credeaţi că o să ajungeţi aici?

Nu. Fiind atunci puţin mai în vârstă, aveam în minte imaginea oamenilor particulari. Am crezut că după 2-3 ani, toţi o să-şi ia pământul înapoi, renunţând la serviciile lor. Nu mi-am at seama că cei cu dragoste de pământ încep să dispară iar tinerii au alte gânduri. Forţa aia de muncă, 570 de femei şi 30 de bărbaţi care lucrau cu mine, s-a dus. Utilajele de atunci erau un chin.  

 

Mi-amintesc că se lucra pe câmp până în noiembrie.

Acum terenul e şi arat în noiembrie. Mă gândesc cât de înapoiaţi eram atunci. În loc să mecanizeze, întrucât pierderile erau enorme, s-a preferat genul de agricultură rudimentară. Toţi ne chinuiam atunci.

În 1988 Primăria Independența a luat locul unu pe județ. Nu m-a bătut nimeni. Comisia de la Consiliul Popular Judeţean a fost foarte corectă. Am câştigat atunci un premiu de 200 de mii de lei, bani cu care am dotat Căminul Cultural.

Când fac un lucru, mie-mi place să-l fac bine, nu să mă aflu în treabă. În fiecare comună sunt oameni buni pe care i-am cunoscut prin intermediul fotbalului. E păcat că aceşti oameni n-au fost mai stimulaţi.

În întâlnirile cu fermierii, din ţară v-aţi simţi vreodată inferior?

Nu. Dimpotrivă! Ştiu că facem bine lucrurile, lucrăm corect, facem producţii bune. Nu m-am simţit niciodată cu capul plecat. Vă asigur că în judeţul ăsta sunt mulţiI fermieri buni care au obţinut rezultate deosebite. S-a dezvoltat între noi o concurenţă sănătoasă. Unii dintre ei ar trebui să-mi mulţumească, că au ridicat ştacheta. Am mai spus-o. Când te regăseşti în Top 300 de fermieri, înseamnă că ai ceva în spate. Cineva a apreciat activitatea noastră. Actele stau mărturie.

Unde vreţi să vă opriţi?

Important e să meargă societatea! Mi-aş dori acum să nu se plafoneze subvenţiile, în cazul fermelor mari, Guvernul să găsească o alternativă.

Iar într-o bună zi să predau conducerea acestei societăţi celor care vin după mine, în condiţii optime.

Deja am doi tineri pe care-i formez şi din mers să preia societatea. Acum lucrurile au evoluat foarte mult şi e nevoie de oameni foarte bine pregătiţi, să fie permanent în contact cu schimbările care se produc. Poate că eu am fost un bun agricultor dar a trebuit să învăţ multe lucruri legate de vânzarea produselor noastre.

Respectul şi încrederea partenerilor se câştigă foarte greu. Însemnă un proces de durată în care trebuie să-ţi respecţi îndatoririle faţă de partenerii tăi.

În orice activitate, în orice afacere, dacă eşti om serios ai sorţi de izbândă.

Ne dorim să dezvoltăm o fermă de 100 de capete de vaci de carne care se pretează la câmpie şi o activitate în domeniul procesării. Nu pe scară largă, în care să devenim un brand şi să ne batem cu coloşii din domeniu, ci în plan local. Oamenii să ne aleagă pentru că avem produse bune. Poate reuşim să facem un punct de prelucrare a laptelui după o reţetă care a avut succes.

Ca să concluzionez, spunând că ne vom vedea fix peste un an, cum credeţi că vor decurge lucrurile în această perioadă.

Mi-e foarte greu să estimez. În schimb, eu mi-aş dori să fie foarte bun. Poate că nu vom mai avea producţiile de anul trecut dar rămânem optimişti în ciuda condiţiilor vitrege în care am semănat în toamnă. La fel s-a întâmplat în toamna anului 1994. Dar natura şi-a arătat faţa sa bună şi am scos-o la liman. N-am ieşit pe pierdere. Sper să fie la fel şi acum.