Conduce din 1991 Societatea Agricolă Agrozzotehnica Independenţa SA şi o face cu pricepere, cu mult profesionalism. Constantin Anghel, un nume cu rezonanţă pentru agricultura călărăşeană şi chiar naţională, a vorbit într-un interviu pe care vom găzdui pe platforma Arena Media, despre anul agricol 2018, despre problemele curente din agricultură, despre planuri şi proiecte, despre direcţia în care se îndreaptă acest sector important al economiei naţionale.
Domnule Anghel, a mai trecut un an peste activitatea dumneavoastră. Cum a fost anul agricol?
Anul agricol 2018, atât din punct de vedere al producţiei cât şi din punct de vedere financiar, a fost foarte bun. A fost cel mai bun an de când există societatea agricolă. Asta ni se datorează şi nouă că am muncit dar a fost un an bun şi datorită condiţiilor climatice.
Ca să glumesc un pic, a plouat când aţi vrut.
Exact, a plouat când a vrut Dumnezeu dar şi când am vrut noi, au coincis dorinţele noastre şi ne-a ajutat foarte mult. Producţii foarte bune, de 7.500 kg la grâu şi orz, cu 12 mii kg boabe pe hectar, nu-i de ici de colea. Producţii bune de 3 mii la floarea soarelui, singura cultură mai slabă a fost rapiţa unde nu s-a făcut decât 3 mii de kg. În general făceam 4 mii de kg.
Dar aţi avut piaţă pentru ea…
Da, am avut piaţă pentru toate culturile. Chiar dacă preţurile au fost ceva mai bune decât în 2017, în 2018 atât la porumb cât şi la floarea soarelui, la grâu, la orz chiar preţ foarte bun, ceea ce a făcut per ansamblu în toată activitatea, un an agricol bun atât din punct de vedere al producţiilor cât şi din punct de vedere financiar. Nu e mai puţin adevărat că atunci când ai producţie chiar dacă sunt preţurile mai micuţe, ai venituri mai mari pe hectar care se reflectă şi în profitul la hectar. Deci e un an care-I depăşeşte pe toţi. Nu ştim dacă ne mai întâlnim cu el pentru că noi lucrăm sub cerul liber, la mila lui Dumnezeu şi dacă ai condiţiile climaterice bune poţi să realizezi producţiile astea, dar nu întotdeauna. Uneori faci la grâu şi la orz, alteori faci numai la floarea soarelui şi la porumb. Ele se suplinesc unele pe altele dar 2018 a fost un an de excepţie. Nu se laudă degeaba ministrul, aşa este, s-a făcut producţie de porumb. Rar o să auziţi din judeţul Călăraşi şi din alte judeţe care nu au făcut peste 10t de porumb boabe la hectar în situaţia în care s-au administrat îngrăşăminte, s-a respectat toată tehnologia, cu soiuri performante, semănat la timp, recoltat la timp, ierbicidat la timp. Degeaba îl semeni la timp dacă cultura este murdară îţi diminuează foarte mult producţia şi trebuie, 30-40%.
De asta ne-am permis să facem şi ceva investiţii. Avem investiţii aproape de vreo 20 miliarde de lei vechi.
Deci aţi pus bani deoparte pentru investiţii.
Am pus şi am făcut investiţii pentru că noi avem o situaţia aparte. Pe FEADR societăţile care au de la 1000 hectare în sus nu prea mai pot accede fonduri europene. Să ne aducem aminte că fondurile acestea europene au început din 2006-2007. Noi am accesat atunci. Gândiţi-vă că au trecut aproape 10 ani, toată gama de tractoare şi maşini agricole pe care le-am luat a îmbătrânit şi trebuie înlocuită. Dacă nu înlocuim în fiecare an câte unu-două mijloace, pentru că nu ştiu ce va fi din 2021, cum va fi cu accesarea fondurilor europene. Văd că se pune accentul cât mai mult pe divizarea fermelor, se pune accentul pe tinerii fermieri, atunci s-ar putea să nu fim eligibili. Şi atunci pentru că acum am prins gustul producţiei şi al lucrărilor agricole de calitate, bune, ne-am dat seama că numai cu utilaje performante poţi face asta. Nu mai poţi să faci cu tractorul U650 şi cu plugul ăla vechi, trebuie cu semănători de precizie pentru că la asta se lucrează acum, la administrarea îngrăşămintelor cu doză variabilă, adică în aceeaşi solă pe o anumită porţiune de teren administrez 150 kg de îngrăşăminte, pe alta 180, pe alta dau 70. Aici s-a ajuns şi de aia ne obligăm, ca să putem ţine pasul, să obţinem producţii şi să putem fi competitivi. Să poţi să trăieşti, să fii în piaţă, să faci profit şi să poţi să rezişti. Cred că nu a fost totuşi o măsură bună pentru că fermele mari cum suntem noi cei care suntem la Societăţi Agricole, Legea 36, nu ne putem diviza. Măcar nu s-au gândit să dea contribuţie nu 50 ci 30% şi 70% o puneam noi. Să ştiţi că până la urmă şi 30% e un ajutor. Dar nu s-a întâmplat aşa.
Noi trebuie să rămânem în piaţă. Eu nu pot să vând grâul mai scump decât ceilalţi, eu trebuie să vând la acelaşi preţ, eu trebuie să fiu competitiv mereu cu piaţa românească şi cu piaţa din afară.
Mai vin şi intermediarii…
Aşa este, e adevărat, dar noi fără intermediarii ăştia nu putem. S-a înfiinţat acum casă care va prelua producţiile agricole. Toată lumea o critică: ”De ce vrea să ia, ce face statul?” Eu nu aş vrea să fie un intermediar străin, aş vrea să fie un intermediar din ţară, chiar guvernul sau altcineva, să recunoaştem toţi care sunt cheltuielile şi să dea un preţ corect. El să stea şi să aştepte la cotitură când preţurile pe bursă sunt cele în care să poată să câştige cât mai mult. Aici este întrebarea şi poate e locul unde noi nu ne regăsim, pentru că nu ştim ce se vrea.
Eu zic că a fost şi o preocupare mai redusă a agricultorilor pentru ultima parte, cea de vânzare a produselor.
Aşa este pentru că se bate mare monedă acum pe prelucrarea produselor. Sunt câteva societăţi în judeţul Călăraşi care şi-au făcut integrare, au făcut şi moară şi fabrică de pâine.
Şi indicatorii nu sunt foarte buni.
Indicatorii nu sunt foarte buni. Nu cumva ar trebui mai bine să fie o casă din asta care să găsească şi să exporte ţinând cont şi de rigorile U.E. că noi nu putem exporta oriunde şi oricând.
Şi iarăşi în nişte indicatori de calitate foarte bine definiţi.
Da, bineînţeles, ca să cumpere, noi trebuie să facem producţie de calitate.
La societate de când sunt eu mizez cel mai mult pe calitate pentru că marfa o vinde numai calitatea, nu marketingul. Ai marfă bună şi de calitate, o vinzi. Nu o ai, nu vinzi.
Că mai pui şi o etichetă mai frumos colorată…
Aia îţi vinde şi mai mult. Dar eu trebuie să mă pun în situaţia consumatorului. Trebuie să produc marfă, că e lapte, că e grâu şi fac făină, că sunt legume, porumb sau floarea soarelui, trebuie să fie marfă de calitate ca să iasă produse finite tot de calitate şi care să ajute la însănătoşirea populaţiei. Nu să produc îmbolnăvirea populaţiei, nu este menirea mea să fac aşa ceva. Şi atunci trebuie să investim. Ne dorim ca şi anul acesta să fie unul bun, cu producţii bune, să putem investi.
De exemplu anul trecut am cumpărat 30 de junici, care costă 3 miliarde, iar am investit şi în ele, care produc lapte. Gândul meu este să trecem şi pe vacile de carne.
Să faceţi un micro combinat de prelucrare a cărnii de vită?
Chiar dacă nu fac prelucrare dar măcar să ştiu că mă direcţionez către un producător de produse din carne, să-i virez lunar un anumit număr de animale.
-Va urma-