Primarul municipiului Olteniţa, Petre Ţone admite că 2018 este un an care generează o serie de probleme din punct de vedere financiar, la nivelul administraţiei publice locale, însă este încrezător subliniind că resursele pe care le are la dispoziţie vor fi cheltuite cu multă chibzuinţă. Ţone speră ca la rectificarea din iulie să primească suma de 31 de miliarde de lei vechi de care Olteniţa a fost văduvită după reducerea cotei impozitului pe venit de la 16 la 10%
Care sunt problemele cu care se confruntă Ţone&Co, precum şi obiectivele aflate în diferite stadii de finalizare, aflaţi în interviul de mai jos:
Domnule primar, care ar fi ultimele noutăţi din activitatea dumneavoastră? S-a scurs deja o bună perioadă de timp din acest an...
Aşa cum s-a prefigurat din primele zile ale anului, avem un an extrem de dificil din punct de vedere financiar. Ştiţi, că v-am spus, Olteniţa e văduvită de vreo 31 de miliarde de lei vechi din cauza reducerii impozitului pe venit de la 16 la 10%. Am început să sperăm că la rectificarea din iulie vom primi acei bani pe care ni i-a promis domnul ministru Teodorovici. Adică să ni se dea sumele pe care le-am pierdut, măcar la nivelul anului 2017. Până atunci nu avem ce să facem, decât să ne gospodărim şi să chibzuim fiecare leu. De exemplu, am o nemulţumire totală în legătură cu aceste Studii de Fezabilitate (SF), cu aceste proiecte, cu aceste updatări. Am depus, în ultimii 4 ani, nici nu mai ştiu de câte ori pentru reabilitarea ambulatoriului. Acum, ca să redepun acest proiect, ni se cer iar 200 de milioane lei vechi. Nu mai pot să plătesc aceşti bani. Voi merge pe ideea că dacă pot să fac ambulatoriul prin Ministerul Sănătăţii sau prin PNDL, e OK. Dar altfel nu mai arunc bani, pentru că nimeni nu vrea să ne facă proiecte fără să plătim înainte. Eu le cer tuturor să plătim în caz de succes. Pentru că v-am arătat în nenumărate rânduri, în ultimii 6 ani, avem foarte multe proiecte care s-au făcut de-a lungul anilor şi care nu s-au finalizat. Ăia sunt bani aurncaţi. Norocul nostru este Curtea de Conturi când ne-a întrebat despre ele, am putut să arătăm demersurile făcute să obţinem aceste contracte. Că la un moment dat poate să spună cineva că totuşi e vorba de bani foarte mulţi, atâtea SF-uri, atâtea prostii iar finalizări extrem de puţine. Mie îmi convine sistemul care se practică, acum, pe PNDL. Depui Anexa 3, o sumă estimativă, soliciţi ce vrei să faci... Ţi se aprobă banii? Treci la treabă, faci SF, faci Proiect Tehnic şi-i dai drumul la treabă. Aşa este ok. Nu cum ni se cere de exemplu pe POR: să depun SF-ul care costă o grămadă de bani, vorbim de sute de milioane, nu vorbim de 2-3 lei. De aici derivă nemulţumirea mea foarte mare şi faptul că trebuie să am grijă de banii comunităţii.
În rest suntem în grafic. În maxim 10 zile, două săptămâni, emitem Ordinul de începere a lucrărilor pentru trotuare. Am trecut şi de faza de licitaţie, acum să vedem dacă cineva va face vreo contestaţie.
La statuie, am terminat partea de postament, partea brută a postamentului şi de acum începe placarea: cu piatră, cu praf de piatră, cu însemnele armatei române, etc. Suntem în grafic.
Am şi oameni care sunt nemulţumiţi. Şi pentru această statuie avem depus un proiectla Ministerul Culturii, pe acel program Centenar, să obţinem anumite sume de bani. Dacă vom obţine ar fi o gură de oxigen.
Sunt foarte mulţi nemulţumiţi, sau mai bine zis echipa pe care o ştiţi de contestatari din Olteniţa, care contestă şi spun ei că am fi putut face multe în oraş cu banii ăştia. Ei habar n-au ce se poate face cu 10 miliarde lei vechi. Practic, faci jumătate de stradă sau două trotuare. Nu este o sumă importantă. Eu vorbesc în lei vechi, nu e vorba de miliarde noi. Bani vechi înseamnă 200 de mii de euro, nu este o sumă importantă. Dar încerc să le spun, şi aici am nemulţumirea că profesorii... Nu mai avem poate profesori dăruiţi care să le explice copiilor însemnătatea istoriei locale. Ne-am canalizat toţi pe patriotismul la modul general, uitând de patriotismul local şi de istoria locală.
Am fost în ultima perioadă plecat în câteva ţări, ultima dată în Anglia, şi vreau să vă spun că am fost extrem de surprins de exemplu în oraşul Liverpool câte statui am văzut. Şi am întrebat, iar în dreptul fiecărei statui era ceva scris, ceva care explica ce au făcut acei oameni pentru comunitatea locală. În felul ăsta înveţi depre locurile natale.
Pagini de istorie în aer liber...
Sigur că da. Pentru că în maxim două luni vom avea şi bustul lui Neagoe Basarab. La fel, explicitat ce a însemnat Neagoe Basarab pentru istoria noastră, pentru că este primul care într-un hrisov a pomenit numele Olteniţei. Dacă noi am reuşi să le transmitem copiilor dragostea de locurile natale, istoria locală... Le spuneam, această statuie de exemplu, puţini ştiu că au murit olteniţeni în războiul ruso-turc de la 1853. Ruşii au închinat o statuie, un grup statuar de fapt, acelor eroi ruşi. Noi, olteniţenii, nici nu pomenim de ai noştri. E adevărat că pentru primul război avem o statuie mare, dar în al doilea război mondial, de exemplu, din cele două localităţi care existau la vremea respectivă: Olteniţa şi Olteniţa rurală, sunt cam 800 de familii afectate. Vorbesc de decedaţi, răniţi şi dispăruţi. Oare nu este important pentru decendenţii acestor familii să-şi vadă numele la loc de cinste pe o statuie închinată eroilor?
Merg mai departe, inclusiv la 1877 când România a devenit stat în 1881 au murit olteniţeni. Mulţi ar trebui să ştie că s-au dat lupte grele la Turtucaia, Plevna ş.a.m.d..
Eu cred că cine nu îşi cunoaşte trecutul are o mare problemă pentru viitor. Dar nu avem încotro, mergem mai departe.
La Casa de Cultură avem o dificultate majoră. Placarea aprobată prin proiect nu se mai poate face cu acea piatră aprobată. Piatra era dintr-o carieră românească dar cs-a închis între timp.
Constructorul a venit cu o piatră din Egipt pe care arhitectul nu a acceptat-o. A spus că nu ştie cum se va comporta o piatră din Egipt unde este căldură tot timpul anului, într-un ger, în nişte ierni mai aspre din România.
Dar, sperăm ca anul acesta să inaugurăm şi Casa de Cultură.
Se lucrează destul de intens, în interior începe chiar să prindă contur foarte serios.
Zi de zi, că vă daţi seama de 2-3 ori pe săptămână sunt acolo. Între 25 şi 30 de muncitori lucrează la partea de interior de finisaje.
Deci suntem în grafic, s-au montat şi cilerele pe acoperiş pentru aer rece ventilaţie, s-a montat inclusiv centrala termică, aducţia de gaze, deci suntem bine acolo.
Şi se mai lucrează intens la Parcul central...
La Parcul cetral am reuşit luni să transplantăm un brad, înalt de 15 m, cu succes. Sper din tot sufletul să se prindă pentru că ne-am chinuit cu foarte multe utilaje şi cu o macara gigant să mutăm acest brad. Am folosit şi nişte îngrăşăminte de înrădăcinare, să sperăm că se va revigora şi va fi OK. În rest ştiţi că se vor înlocui absolut toate bancile. În plus, faţă de 70 de bănci vom avea 116 bănci, vom avea coşuri de gunoi cumpărate, noi. Vom avea stâlpi de iluminat pentru că absolut toată reţeaua este subterană, avem si wirelees gratuit pentru toţi cei care vor veni în parc şi e prima dată când spun, că luăm în calcul locul de joacă din acel parc să-l redotăm şi să îmbunătăţim toate acele mijloace de joacă şi de destindere pentru copii.
Cam astea ar fi probleme noastre la zi, curente.
Bineînţeles, eu merg o dată sau de două ori pe săptămână la acea fabrică Walter Tosto unde se lucrează. Săptămâna trecută cei de acolo mi-au garantat că până în toamnă clădirea este gata. Hala de producţie este gata, urmând ca birourile şi restul să rămână în planul doi. Şi ei pun mare accent să dea drumul la producţie.
Deci avem foarte multe probleme.
Mai avem şi probleme cu unele străzi care efectiv, indiferent cum ne vom descurca cu banii, trebuie să facem un program de plombări. Pentru că suntr străzi care din păcate, fiind destul de vechi, au început să apară mici cratere şi până când vom reuşi să le reasfaltăm va trebui să facem ceva să le plombăm. Apropo de asta, am dat în judecată CNAIR-ul pentru protocolul care s-a încheiat în 2011-2012 când bucăţi din DN4, DN 31A, DN 41A, au trecut în administrarea primăriei. Atunci, după părerea mea s-a făcut o greşeală foarte mare în sensul că toate unităţile după raza municipiului Olteniţa plătesc roviniete şi taxe, vorbesc de utilajele grele, către CNADNR dar întreţinerea ne intră nouă în sarcină.
Este incorect pentru că la veniturile pe care le avem nu avem cum să facem aşa ceva.
Şi nu e vorba de 500 de m sau de 1 km, e vorba de km întregi. Şi atunci eu am considerat că trebuie să-i dau în judecată ca o ultimă formă de protest pentru că la toate rugăminţile noastre de a ne reabilita şi de a reda aceste tronsoane de DN în bună stare, efectiv ne-au ignorat.
Şi o altă rană care ne doare este malul românesc din dreptul Oltenţei. Cei care desfăşoară acea investiţie, APDF Giurgiu cu fonduri străine, se mişcă, ca melcul iar până nu vor termina acea investiţie străină... Pomnul Şova când era Ministrul Transporturilor l-am adus la Olteniţa împreună cu domnul Iliescu şi a afirmat să-mi iau gândul de la acea suprafaţă până nu se termină investiţia. Pentru că avem reponsabilitate faţă de partenerii străini care ne-au furnizat fondurile, dar investiţia este derulată de APDF-Giurgiu. Nici măcar nu am posibilitate de control sau ceva, dar asta nu înseamnă că voi sta pasiv doar să mă uit şi să nu fac nimic.
Şi iar sperăm din tot sufletul să demareze acea investiţie pe uleiuri uzate. Suntem la ultimul prag, s-au făcut foarte multe analize de către un institut de la Bucureşti, finanţat de către această firmă luând probe de sol. Lucrare foarte complexă, foarte mare.
Şi totodată sper să se termine şi procesul cu Romsilva. Din 2008 până acum ne ajunge. Deşi am câştigat în 2015 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, domnii de la Romsilva Călăraşi au considerat ei că trebuie să ne şicaneze în continuare susţinând că au ei din 1950 nu ştiu ce planuri forestiere. Dar mai avem un termen la Înalta Curte despre care nu ştiu când va veni.
Ca o paranteză, avem 3 ani de când aşteptăm un termen la Înalta Curte pe problema Cinematografului Flacăra, pe care l-am câştigat în Apel şi pentru care aşteptăm termen la Înalta Curte.
Acum câteva luni am făcut diligenţe şi am întrebat ce se întâmplă, totuşi sunt 3 ani. Ni s-a răspuns că sunt foarte multe dosare şi să avem răbdare, când îi va veni rândul, vom primi termen.
Cam astea sunt problemele noastre care sunt destul, destul de grele dar aşa cum am afirmat totdeauna am un colectiv extraordinar de bun de colaboratori în Primăria Olteniţa.
Mai avem şi probleme, de exemplu mi s-a îmbolnăvit jurista şi va trebui să fac neapărat ceva să mai angajăm un jurist.
La ora actuală avem probleme foarte mari, pentru orice hârtie minoră, vorbesc de un act adiţional vorbesc de un contract. Iar nu putem să stăm pe loc. Dar le vom rezolva în viitorul apropiat.
Mulţumesc.