Intenţia Executivului Primăriei Călăraşi de a contracta un nou împrumut în valoare de 42 de milioane de lei pentru modernizarea unui alt calup de străzi din municipiul reşedinţă de judeţ, concretizată prin aprobarea unui Proiect de hotărâre în Consiliul local, la finele lunii martie, a provocat o serie de reacţii în spaţiul public.
În Consiliul Local, Opoziţia reprezentată de PSD s-a opus Proiectului de hotărâre care a trecut „la limită” cu 12 voturi argumentând că, pe de o parte conducerea executivă a Primăriei ar fi trebuit să identifice şi alte surse de finanţare, poate chiar nerambursabile iar pe de altă parte împrumutul în sine ar provoca, în opinia sa, o presiune suplimentară pe bugetul local în condiţiile în care în urmă cu nici 2 ani, Primăria a mai contractat un împrumut de la BCR, în sumă de 25 de milioane de lei, ce va fi folosit, în principal, tot pentru modernizarea unor străzi. Desigur, e dreptul Opoziţiei să se opună şi să reclame insuficienţe în utilizarea banului public.
Reacţii apar şi în spaţiul virtual, mai exact pe facebook, acolo unde oamenii mai mult sau mai puţin autorizaţi îşi exprimă părerile pro sau contra, omiţând poate că orice împrumut de la bancă costă.
Dincolo de suma destul de mare pe care Executivul trebuie să o cheltuiască pentru realizarea obiectivelor propuse, în cuantum de 61 de milioane de lei (adică 610 miliarde de lei vechi), bani care generează dobânzi ce vor fi suportate bineînţeles tot din bugetul propriu al Primăriei, se întrezăreşte o altă problemă, poate chiar mai dificilă: insuficienţa forţei de muncă, specializată în executarea de lucrări de acest tip.
Realitatea a dovedit că implementarea celebrului Proiect CL – 8, desfăşurat de Hidroconstrucţia şi subcontractanţii săi, marea lor majoritate firme de construcţii din Călăraşi, a dat mari bătăi de cap beneficiarului şi anume Primăria municipiului Călăraşi. Firmele locale au fost nevoite să „recruteze” rapid muncitori cu care să finalizeze lucrările contractate însă forţa de muncă „găsită” n-a fost de bună calitate iar rezultatele se văd şi acum.
Cel mai probabil aşa se va întâmpla şi acum.
Licitaţiile vor fi câştigate de firme mari, puternice, cu cifre de afaceri ameţitoare, care preferă, mai degrabă, să subcontracteze lucrările decât să se apuce de treabă cu personal propriu. Şi atunci, firmele interesate din Călăraşi iarăşi vor fi nevoite să caute rapid echipe de muncitori, doar că cei mai mulţi dintre ei, de regulă meseriaşii, au ales între timp străinătatea în speranţa unor câştiguri mai mari. Rămân pe meleagurile locale, muncitorii mai puţin instruiţi şi care acceptă să lucreze chiar şi pe salarii „modeste”. În consecinţă şi calitatea muncii lor va avea de suferit.
Pe de altă parte, un alt impediment major îl reprezintă legislaţia precară din domeniul achiziţiilor publice. Când crezi că s-a finalizat un astfel de proces, după luni bune de muncă, se trezesc contestatarii de profesie care nu ezită să pună piedici. Procedura se reia după o perioadă de amânare care... ne costă. Şi uite aşa, avem toate şansele să stăm cu banii în cont dar pe care nu-i vom putea utiliza, prea repede, pentru executarea lucrărilor propuse.
E limpede că municipiul reşedinţă de judeţ are nevoie de investiţii imediate în ceea ce priveşte reabilitarea infrastructurii stradale. Sigur că noi vom plăti creditele plus dobânzile aferente iar nota finală de plată nu e chiar aşa de ...suportabilă. Anual, bugetul local, format din impozite şi taxe locale, se înscrie parcă pe o curbă descendentă. N-ai cum să întreţii un aparat de funcţionare cu angajaţi care se bucură de salarii mărite, şi invidiate de angajaţii din mediul privat, pe spinarea unor impozite şi taxe mărite doar cu indicele inflaţiei! Şi atunci? Executivul va trebui să identifice şi alte surse suplimentare pentru primenirea unui buget şi aşa pricăjit! Altă problemă, alte bătăi de cap! Soluţiile sunt două: fie se vor mări „substanţial” impozitele şi taxele locale, fie Executivul va trebui să aducă investitori care să genereze afaceri iar impozitele şi taxele produse de acestea să devină venituri la bugetul local. De alte „împrumuturi”, nici nu mai poate fi vorba!