Județul Călărași împlinește astăzi 41 de ani. Pe 23 ianuarie 1981, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 15, municipiul Călărași a devenit reședința județului Călărași.
“41 de ani de necontenite zbateri pentru dezvoltarea sa. Economică, educațională, socială și culturală. În toți acești ani, județul a căpătat contur, iar călărășenii încredere în mai bine. La multi ani, Călărași! Respect înaintașilor noștri care au săvârșit actul înființării județului.”, susține președintele CJ Călărași, Vasile Iliuță printr-un mesaj postat pe pagina personală de Facebook.
Și senatorul PSD, Nicușor Cionoiu a evidențiat importanța momentului susținând de asemenea, pe pagina personală de Facebook că “Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 15 din 23 ianuarie 1981, orașul Călărași a devenit reședința județului Călărași, creație nouă pe harta României. Ca cetățeni ai acestui județ, avem datoria de a glorifica meritele înaintașilor noștri ce au contribuit la înființarea județului Călărași și să tratăm cu respect și patriotism încrederea ce ni s-a acordat.”
Profesorul Nicolae Țiripan a prezentat pe contul său de Facebook un mesaj amplu cu privire la acest moment aniversar.
“Așa după cum este cunoscut mai tuturor călărășenilor, la 18 aprilie 1833, Călărașii au devenit capitala județului Ialomița, poziție în care a rămas până în anul 1952, când s-a desființat regiunea Ialomița. În anul 1968 când s-au reînființat județele desființate în anul 1950, Călărașiul care avea de partea sa toate atuurile: tradiția istorică, numărul populației, dezvoltarea economică, etc. a fost privat de poziția de capitală de județ, pentru reînființatul județ Ialomița, capitala stabilindu-se la Slobozia, la acea vreme un târg mai mare în imensitatea Bărăganului.
Analizând situația administrativ-teritorială a țării, mai marele de la București și ciracii din jurul său constatând probabil că decizia luată în 1968 nu a fost corectă, au stabilit reorganizarea județelor Ilfov și Ialomița și înființarea a încă două județe: Călărași și Giurgiu. Iată ce scrie în raportul secției organizatorice a CC al PCR: „Pe baza indicațiilor Dumneavoastră (Nicolae Ceaușescu – n.ns.) s-a analizat posibilitatea creării a trei județe din actualele județe Ilfov și Ialomița rezultând următoarele: județele Giurgiu, Ialomița, Călărași”, acesta din final urmând să aibă: un municipiu, un oraș, 50 de comune din care 2 suburbane și 154 de sate, 340.056 locuitori, 478,4 mii ha suprafață totală, din care 395,4 mii ha teren arabil, 14 consilii unice agroindustriale și cooperatiste cu 22 întreprinderi agricole de stat și 80 cooperative agricole de producție. Valoarea producției industriale urma să fie de 6,4 milioane lei.
Și, într-adevăr, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 15 din 23 ianuarie 1981, se repara oarecum ceea ce se stricase în 1968, fosta capitală a județului Ialomița, orașul Călărași devenind reședința județului Călărași, creație nouă pe harta României.
În aceiași zi, apare și primul număr al ziarului Vremuri Noi, organ al Comitetului județean Călărași al PCR și al Consiliului Popular al județului Călărași. În editorialul semnat de Vasile Martin, acesta scria: „Județelor patriei li s-a alăturat, din inițiativa conducerii partidului, a secretarului său general, tov. Nicolae Ceaușescu, cel mai tânăr dintre ele: județul nostru, Călărași, a cărui constituire este noua dovadă a politicii consecvente promovate de partid, de dezvoltare echilibrată, armonioasă a tuturor zonelor țării.
Înființarea județului Călărași este, în același timp, și o investiție de încredere în oamenii acestor locuri, chemați să aducă întreaga măsură a forței lor creatoare pe frontul luptei pentru realizarea noii calități în fiecare latură a activității economico-sociale”.
Același ziar, adresându-se călărășenilor, scria: „Să înțelegem deci, încrederea ce ni s-a acordat prin constituirea județului Călărași, ca o datorie de înalt patriotism revoluționar pentru toți cei ce trăim și muncim aici de a ne înscrie cu toată energia creatoare în marele efort al constructorilor care va dura pe aceste meleaguri străbune noi cetăți industriale, de a înfăptui cu hotărâre și dăruire noua revoluție agrară, de a înălța noi edificii social-culturale, repere ale unei tot mai frumoase vieți materiale și spirituale”.
Era, stimați călărășeni, o reparație morală, dar în primul rând istorică, orașul lui Știrbei redevenind ceea ce ar fi trebuit să fie încă din 1968. Noul județ prelua o parte a localităților fostului județ Ialomița și o parte a localităților fostului județ Ilfov. Faptul că locuitorii acestor din urmă localități mai tânjesc și astăzi, la 40 de ani de la acel moment, după perioada când se subordonau Bucureștiului, demonstrează că noua formațiune teritorial-administrativă care nu existase niciodată pe harta României, era o creație care nu-i mulțumea.
Câteva zile mai târziu, prin decretul Consiliului de Stat nr. 16 din 27 ianuarie 1981, se stabilea că până la alegerea consiliilor populare „în aceste unități administrativ-teritoriale vor funcționa consilii populare provizorii. Consiliile populare provizorii…vor fi alcătuite din deputați aleși în circumscripțiile electorale județene cuprinse în limitele acestor județe”. Chiar în ziua emiterii Decretului, Consiliul popular provizoriu era convocat în sesiunea I-a de constituire. Numărul membrilor Comitetului Executiv al Consiliului popular provizoriu, care se compunea din deputați, precum și din membri numiți, până la noile alegeri, a fost fixat la 19. La lucrările sesiunii de constituire a participat Constantin Dăscălescu – membru în Comitetul Politic Executiv, secretar al CC al PCR, prins de evenimentele din decembrie 1989, în fruntea guvernului României. Primul președinte al Consiliului popular provizoriu a fost ales Vasile Martin – prim secretar al Comitetului municipal de partid la acea vreme și președinte al Consiliului popular al municipiului Călărași(primarul de astăzi), care în aceiași zi era ales și prim secretar al Comitetului PCR al județului Călărași. Chiar dacă a avut și multe păcate, ca mulți alți activiști de partid din perioada comunistă, dar parcă prea puține comparativ cu politicienii de astăzi (numai dacă avem în vedere că acesta a murit sărac, iar cei de astăzi lasă moștenire urmașilor averi imense, acumulate într-un timp istoric foarte scurt), Vasile Martin a fost, după părerea multor călărășeni, un om care s-a zbătut foarte mult pentru ca orașul nostru să redevină reședință de județ și o așezare cu multe realizări. Între membri numiți ai Comitetului Executiv au fost: Trandafir Gheorghe, Păunescu Radu, Badea Georgeta, Chiriță Elena, Simionescu Dumitru, Albu Alexandrina, Zainea Nicolae, Corbu Elena, Dincă Gheorghe, Ciutacu Cornelia, Eremia Dinu Ștefan, Mirescu Viorel, Moise Dumitru, Duduș Maria, Georgescu Jean Bucur, Mateiaș Elena și Trușcă Petre.
Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 70 din 1981, cu cele 29 anexe ale sale, începând cu data de 1 februarie 1981 se reînființau la Călărași toate instituțiile județene ca și unitățile economice din subordinea acestora sau a ministerelor de resort. Multe dintre aceste instituții funcționaseră pe întreaga durată a existenței lor la Călărași, înainte de instalarea în România a regimului comunist.
Astăzi, la 40 de ani de la crearea actualului județ Călărași, ne putem pune întrebarea, pe care o puneam și în urmă cu zece ani: A fost sau nu benefică înființarea județului Călărași?, iar răspunsul nu poate fi decât unul singur: DA.
Pentru a nu fi acuzați de nostalgie după o perioadă căreia i-a pus capăt evenimentele din decembrie 1989, nu o să facem o analiză a perioadei 1981-1989 și nici a celei de după 1990, deși la o analiză pertinentă și obiectivă, a celor două perioade, sub toate aspectele lor, istoricul ar descoperi multe lucruri (bune sau rele), care ar trebui cunoscute.
Cert este că astăzi județul nu mai are Combinatul Siderurgic și toate celelalte întreprinderi de pe platforma siderurgică, Șantierul Naval Oltenița, Fabrica de Confecții, Filatura Oltenița, Turol Oltenița, Fabrica de conserve Valea Roșie, etc., etc., dar mai are încă Comceh SA, Prefab SA – ambele privatizate, a apărut compania Aldis, capitalul străin a pătruns și la Călărași prin Saint Gobain, Tenaris Silcotub, Siad ș.a., și există posibilități de dezvoltare și pe alte planuri. Astăzi, județul are două municipii, 3 orașe(aproape de ceea ce se prevedea în 1981-5 orașe, chiar dacă acestea nu prea par orașe, în sensul real al cuvântului) dar și sedii somptuoase pentru instituții publice: Centrul administrativ și de cultură, care adăpostește Consiliul județean, Primăria municipiului Călărași, Centru Cultural Județean, Palatul de Finanțe, Palatul de justiție, sediul SRI, sediul actual și cel în construcție al ADR Sud Muntenia, sediul ITM, sediul Casei județene de pensii, sediile unor bănci: BCR, BRD. Orașul și-a schimbat aspectul arhitectural, multe din vechile case schimbându-și înfățișarea, dar și prin apariția a numeroase vile (multe de un prost gust arhitectonic), ne bucurăm de libertatea de mișcare și de exprimare, dar România nu a ajuns acolo unde se spera în decembrie 1989: economia este aproape la pământ, mii de hectare de teren arabil stau nelucrate datorită neputinței proprietarilor, numărul șomerilor – nu cel din evidențele oficiale, ci cel real – este mai mare ca oricând, reformele în orice domeniu nu au efectul scontat, cei care apelează la mila publică sunt mai mulți ca oricând, într-un cuvânt viața în România este destul de grea, posibilitățile de realizare pentru cei tineri sunt destul de reduse, motiv pentru care cei mai mulți i-au calea Occidentului.”, se arată în mesajul profesorului Țiripan.
Fotografiile sunt preluate de pe contul de facebook Nicolae Țripan.